Categories: RoxanaB

Impresionează-mă, emoționează-mă, stoarce-mi o lacrimă!

Îmi pare rău, dar nu mai dau bani. Nici măcar pachetul meu cu mâncare.

M-am săturat de mâini întinse.

Așa cum m-am săturat să-i văd peste tot. M-am întors de curând din Roma și erau și acolo. În tren, pe stradă, la metrou. „Sono rumeni”, se auzeau murmurele. M-am prefăcut și eu că sunt italiancă…

Și exact cum zicea Dinică în „Filantropica”: „Vino la mine și impresionează-mă, emoționează-mă, stoarce-mi o lacrimă. Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. Orice ca să mă faci să-ți dau ceva. Măcar așa, pe vorbe aurite scoase din cerul gurii tale negre.

Roxana B

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).