„După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă
între a susţine o mână si a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
si aşa, omul începe să înveţe…
că saruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa, omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus
şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate pe „astăzi” şi „acum”,
pentru că terenul lui „mâine”
este prea nesigur pentru a face planuri…
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante
care se opresc, însă, la jumătatea drumului…”
Jorge Luis Borges
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…
View Comments
Foarte frumos fragmentul ales de tine, si cat de adevarat. Cred ca fiecare clipa a vietii trebuie traita cu intensitate, iar viitorul, ei bine oricate planuri ne-am face, de multe ori socoteala de-acasa nu iese cu cea din targ!
Oo, da, adevar graiesti tu! Dar stii cum e, planurile ti le faci pentru ca si visezi :)