„După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă
între a susţine o mână si a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
si aşa, omul începe să înveţe…
că saruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa, omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus
şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate pe „astăzi” şi „acum”,
pentru că terenul lui „mâine”
este prea nesigur pentru a face planuri…
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante 
care se opresc, însă, la jumătatea drumului…”

Jorge Luis Borges