Mi s-a spus ca pun cam multe virgule. Tocmai ce am scris un sinopsis (da, da, chiar la cartea mea, care, cine stie, poate va vedea lumina tiparului cat de curand) si am folosit multe fraze cu multe virgule. In mod special, cand am avut de scris conjunctia „şi” destul de des.

Unu: e ok sa „spargi” fraza in mai multe propozitii prin virgule, daca vrei sa nu obosesti cititorul si sa-l ajuti sa inteleaga mai repede. Si doi: asa am invatat eu gramatica. Aveam o profa care ma placea tare mult (ea a fost prima care m-a poreclit „foxy”, hi-hi). Nu ma placea doar pentru mutra mea de vulpita pe care o faceam in timpul orelor, cat pentru faptul ca adoram si iubeam atat de mult gramatica, incat faceam analiza sintactica a frazelor si acasa, desi nu aveam ca tema. Tot de la ea retin schema asta:

, dar

, iar

, ci

, şi

Sigur, nu spun acum ca eu nu fac greseli. Ohoo, mai am lacune. In plus, limba romana e tare complicata, dom’le, precum un organism viu care se schimba de la an la an. Dar invatam. Pe tot parcursul vietii. Important e sa nu te opresti. Invatatura este sansa unui viitor mai bun! 😉

Bun, si acum sa vedem in ce situatii se pun virgulele. Sper sa se inteleaga, pentru ca eu nu stiu sa explic foarte bine, dar ma straduiesc si vin cu exemple.

1. Vorbeam mai sus de analiza sintactica a frazei. Daca o desparti in mai multe propozitii, iti va fi mai usor sa pui virgula.

Ex.: Am fost la Pitesti, locul unde m-am nascut,  şi mi-am reamintit de copilarie.

Daca taiem fraza, vom avea o fraza usoara si logica: Am fost la Pitesti si mi-am reamintit de copilarie.

2. „Şi” – conjunctie adversativa.

Ex.: Taci, mai, şi asculta!

Sa cresti mare, fata mamei, şi sa ai noroc in viata.

• Enumeratie.

Speram sa vad si Parisul, şi Venetia, şi Berlinul in aceeasi saptamana.

M-ai criticat, şi m-ai ranit, şi m-ai umilit.

Si tu esti nebun, şi eu.

3. Tine loc de paranteza.

Am inteles perfect ce am de facut şi, fara a mai sta pe ganduri, mi-am strans bagajele si l-am parasit.

Cam atat, nu mai stiu, va astept cu opinii daca am uitat ceva.

Inchei postarea cu aceste frumoase versuri, care-mi rasuna si acum in minte. Prima strofa, caci atat am retinut… Ma rog, jumatate din prima strofa :).

Limba noastră-i o comoară,

În adîncuri înfundată.

Un șirag de piatră rară,

Pe moșie revărsată.

PS: Scuzati lipsa diacriticelor, am scris pe fuga, dar le voi pune daca voi gasi timp :).