Mi s-a spus ca pun cam multe virgule. Tocmai ce am scris un sinopsis (da, da, chiar la cartea mea, care, cine stie, poate va vedea lumina tiparului cat de curand) si am folosit multe fraze cu multe virgule. In mod special, cand am avut de scris conjunctia „şi” destul de des.
Unu: e ok sa „spargi” fraza in mai multe propozitii prin virgule, daca vrei sa nu obosesti cititorul si sa-l ajuti sa inteleaga mai repede. Si doi: asa am invatat eu gramatica. Aveam o profa care ma placea tare mult (ea a fost prima care m-a poreclit „foxy”, hi-hi). Nu ma placea doar pentru mutra mea de vulpita pe care o faceam in timpul orelor, cat pentru faptul ca adoram si iubeam atat de mult gramatica, incat faceam analiza sintactica a frazelor si acasa, desi nu aveam ca tema. Tot de la ea retin schema asta:
, dar
, iar
, ci
, şi
Sigur, nu spun acum ca eu nu fac greseli. Ohoo, mai am lacune. In plus, limba romana e tare complicata, dom’le, precum un organism viu care se schimba de la an la an. Dar invatam. Pe tot parcursul vietii. Important e sa nu te opresti. Invatatura este sansa unui viitor mai bun! 😉
Bun, si acum sa vedem in ce situatii se pun virgulele. Sper sa se inteleaga, pentru ca eu nu stiu sa explic foarte bine, dar ma straduiesc si vin cu exemple.
1. Vorbeam mai sus de analiza sintactica a frazei. Daca o desparti in mai multe propozitii, iti va fi mai usor sa pui virgula.
Ex.: Am fost la Pitesti, locul unde m-am nascut, şi mi-am reamintit de copilarie.
Daca taiem fraza, vom avea o fraza usoara si logica: Am fost la Pitesti si mi-am reamintit de copilarie.
2. „Şi” – conjunctie adversativa.
Ex.: Taci, mai, şi asculta!
Sa cresti mare, fata mamei, şi sa ai noroc in viata.
- Enumeratie.
Speram sa vad si Parisul, şi Venetia, şi Berlinul in aceeasi saptamana.
M-ai criticat, şi m-ai ranit, şi m-ai umilit.
Si tu esti nebun, şi eu.
3. Tine loc de paranteza.
Am inteles perfect ce am de facut şi, fara a mai sta pe ganduri, mi-am strans bagajele si l-am parasit.
Cam atat, nu mai stiu, va astept cu opinii daca am uitat ceva.
Inchei postarea cu aceste frumoase versuri, care-mi rasuna si acum in minte. Prima strofa, caci atat am retinut… Ma rog, jumatate din prima strofa :).
Limba noastră-i o comoară,
În adîncuri înfundată.
Un șirag de piatră rară,
Pe moșie revărsată.
PS: Scuzati lipsa diacriticelor, am scris pe fuga, dar le voi pune daca voi gasi timp :).
Alexandru Mateevici-Limba noastra
[…] Ei bine, etc. este o prescurtare provenită din expresia latină „et caetera”, care înseamnă „şi celelalte”, „și alții”, „și altele” în limba română. După cum știți, înainte de conjuncția de legătură „și”, nu se pune virgulă (folosim virgula doar în anumite cazuri; am exemplificat AICI). […]
[…] un român care greșește gramatical, și nu numai. De la articolele cu ~Weekendul și mailul~ sau ~Virgula înainte/după „și”~, nu am mai scris nimic pe acest subiect. Mi-ar plăcea să scriu un articol în care să dau […]
te dor flocii efectiv,in celelalte limbi nu exista atitea damblale ca n romana si se inteleg perfect atit oral cit si in scris.
Total de acord, problema este, insa, o alta. Imbecilii de la academie nu vor sa o simplifice deloc, ba din contra, pe zi ce trece, fac tot mai multe tampenii.
Mesaj:
,,Ioane, esti afara?”
Ion- ,,Nu, sunt acasa/ Nu sunt acasa”
Deci, trebuie virgula asta. Crede-ma 80% dintre ,,amicii”lui Ion ar intelege ca Ion e plecat, daca ai scrie cu virgula
Greșit!
Amicii lui Ion ar înțelege că el este plecat , daca ai scrie fara virgula.
dar, iar, insa, ci, ba !
Suna inspirat „foxy”. In context lipseste cea cu rol de subliniere, cand „si” are valoare (semi) adverbila – „Vacanta a fost minunata, am reusit si sa calatoresc, si sa ma bronzez, si sa citesc, si sa pun niste virguli”.
Si varianta – „Mi-am propus sa termin ieri cartea, si am adormit inainte s-o deschid.”- Cand „si” poate fi inlocuit prin „dar”/”insa”
Un articol frumos! Foarte bine scris, util si usor de inteles! Felicitari!
“ Și “ este conjunctie copulativă …
Bună Roxana,
Mulțumesc pentru articolul dvs.
E interesant și util.
Am o întrebare pentru dvs. și pentru multele persoane care nu folosesc caracterele specifice limbii române, adică: ă, â, ț, ș.
Nu le folosiți de lene, sau că nu aveți aceste caractere pe tastiera dvs.?
Multe salutări de peste hotare,
Laurențiu
Poate ar fi bine sa aruncati un ochi pe site-ul meu inainte de a ma trage la raspundere, ce spuneti? 🙂 In general, scriu cu diacritice, astfel de cazuri in care public fara sunt rare si nu ma scuz in fata nimanui. Nu e o greseala de gramatica si nici nu ma fac inculta sau lipsita de cunostinte in ceea ce priveste limba romana daca nu folosesc diacriticele, intr-o lume in care tehnologia ia cu asalt tot mai multe domenii, iar totul este pe fast-forward. Zi buna!
Chiar citind P.S, am învățat că se numesc diacritice.
Am plecat din țara ca copil, pe vremea lui Ceaușescu.
Sunt mereu surprins și trist, că majoritatea românilor și site-urile din țară, nu folosesc diacritice.
E vreun motiv?
Numai bine,
Laurențiu
Pe scurt, dacă nu există o limitare a aplicației de editare a textului, de lene.
Conjunctiile adversative sunt:iar,dar,însă,ci ,nu ,,SI”
În fața lor se va pune intotdeauna virgula .
„3 Ține loc de paranteză.”
Tu ai analizat un pic?
Mie-mi sună cam ciudat.
La propoziția: „Am înțeles perfect ce am de făcut și, fără a mai sta pe gânduri…” e greșit.
Virgula se pune tot înainte de „și”.
Nu se pune pentru că este „și” în propoziție, ci pentru cu totul altceva.
Se poate scrie : Am înțeles perfect ce am de făcut, deci fără a mai sta pe gânduri, mi-am strâns bagajele și l-am părăsit.
„Deci” îl poate înlocui pe „și” sau viceversa.
Asta se aplică doar în propoziții de genul.
Ar fi trebuit să o înveți în școala generală.
Era vorba de virgula, nu de ,,si”. Asa am observat si eu initial, insa, fata se referea la virgula
Este perfect corect cum a explicat doamna Roxana, nu este o greșeală. Virgula pusă după „și” indică faptul că acea parte din propoziție poate să dispara, fară a schimba sensul propoziției. În acest caz, „și” nu poate fi inlocuit de „deci”, la fel cum nici virgula nu are ce căuta înainte de „deci”.
ex: Am inteles perfect ce am de facut şi, fara a mai sta pe ganduri, mi-am strans bagajele si l-am parasit. = Am inteles perfect ce am de facut şi mi-am strans bagajele si l-am parasit. (nu s-a schimbat deloc sensul frazei)
Ori acea parte din propoziție poate fi pusă la fel de bine și la sfârșitul frazei. –> Am inteles perfect ce am de facut şi mi-am strans bagajele si l-am parasit, fara a mai sta pe ganduri.
Așadar, în acest caz, virgula poate ține loc de paranteze și poate fi pusa dupa „și”
Ce părere aveți despre următoarea situație: „O limbă care încă este considerată limba sacră a clerului catolic, și anume latina.”
e bine, mai ales ca ai pus ghilimele ”romanesti’.:)
…. ‘și”, dacă tăce-ai, filozof rămâne-ai.
Pentru ca el a crezut ca e vorba de , si’, nu de vitgula, nu?
… la Eugen m-am referit!
la 2, daca era scrisa propozitia scrisa asa: ,, sa cresti mare si sa ai noroc in viata, fata mamei”, nu mai trebuia virgula.
Speram să văd Parisul, Veneția și Berlinul în aceeași săptămână. Așa se scrie corect. Cum să zici : Speram să văd și Parisul, și Veneția, și Berlinul în aceeași săptămână. La o enumerație nu folosești „si” se folosește virgula. Exemplu: Maria, Andrei, Claudia și Bogdan sunt în vacanță la Paris. După cum te duce pe tine bibilica ar fi ceva de genul: Maria, și Andrei, și Claudia, și Bogdan, sunt în vacanță la Paris. Mai învață că faci limba română să-i fie rușine cu creaturi ca tine.
Viorele, intreaba tatal, cui ai dat astazi viorele?
Viorel se gandi cateva secunde si raspunde: Si Mariei, si Lucianei, si … si Simonei!
Viorele, cred ca „datorita tie” se tot aduc modificari non-sens DOOM-ului!
Wooow! Cautam ceva pe net si am dat de articolul acesta. M-am blocat! Sunt uimit de ceea ce am citit. Ma apuc sa mai citesc pe pagina, dar asta a fost prima impresie pe care mi-ai lasa-o. Merci!
Asta cu prea multe virgule e chestie generalizată și ni se trage de la engleză, ca multe din năpastele lingvistice care ne-au lovit în ultimii ani. Pe mine, una, mă dor creierii când autorul îmi împarte propoziția în părți din ce în ce mai mici. Practic, acolo unde omu’ trage aer în piept – că doar nu suntem toți ca Jim Carrey, să putem spune o frază de 35 de cuvinte dintr-o răsuflare – pac!, majoritatea ”intelectualilor” trântesc o virgulă. Mi s-a întâmplat să citesc chestii de genu’: ”S-a născut, în 1890, la Londra.” Acuma cât de obosit să fii ca să ai nevoie de aceste informații așa, pe bucăți, și să nu poți face față simplei dar extrem de logicei ”S-a născut în 1890 la Londra într-o familie de intelectuali.”?! Dar lumea are o dambla și cu virgulele înainte și după ”care”. În engleză, ce-i drept, avem diverse utilizări are lui ”who” sau ”which” în funcție de tipul propoziției – Defining sau Non-Defining, adică: ”Acesta e omul care m-a împușcat.” – Defining, care om?; sau ”Acest artist, care a mai vizitat o dată Parisul, are acum o expoziție exclusivă la Galeriile Montparnasse.” – Non_Defining, informația despre artist e bonus, nu explică/ definește nimic. Nu mai zic de bietul ”dar”, izolat mai rău ca-n carantină. Păi situațiile în care e nevoie ca ”dar” să fie încadrat între virgule sunt precum femeia ideală :), una dintr-o mie. Cât despre diacritice, dacă așa e limba MEA de ce să nu le folosesc?!?
[…] se cere virgulă – am scris aici un articol despre subiectul acesta, pe care îl puteți citi AICI). Am mai găsit și ceva ușor de topică, dar nimic care să mă deranjeze vizual, ca […]