INTERVIU | Laura Popa: „Tinerii ar trebui să-şi valorizeze creativitatea”

După interviul cu Carlos, care a fost destul de apreciat în rândul cititorilor mei, urmează o altă persoană de succes din cadrul companiei în care lucrez. Laura Popa, VP Infrastructure Leader Europe, Americas & Africa, are o viaţă de-a dreptul interesantă. Nu se sperie de muncă, iar curajul este una dintre cele mai mari calităţi ale sale. Nici nu-şi neglijează viaţa personală, având în fiecare săptămână un „date night” cu soţul ei. Despre succes, despre sacrificii şi despre multe altele, într-un interviu de excepţie :).

Roxana BDe şapte ani, faci parte din cadrul companiei Genpact. Spune-ne, te rog, ce te determină să continui și ce a rămas neschimbat la această companie de-a lungul perioadei?

Laura PCeea ce a ramas neschimbat este ceea ce ma determina sa continui. Genpact este o companie foarte dinamica, intr-o continua crestere, schimbare, reinventare si dezvoltare. Este, totodata, o companie care pune in prim plan valorile oamenilor si se preocupa de oamenii pe care ii are. Este o companie in care nu te plictisesti niciodata! 😀

Roxana BCrezi ca toate acestea ar trebui sa-l faca pe un tanar sa aleaga Genpact?

Laura PDepinde de ce-si doreste fiecare si de personalitatea pe care o are. Sunt de parere ca Genpact nu este pentru toata lumea, cum nimic, de altfel, nu este pentru toata lumea. Daca vorbim de un tanar care vrea sa creasca, care vrea sa faca diferenta si sa invete zilnic lucruri noi, da, e pentru el; dar daca este intr-un anumit moment al vietii si este interesat mai putin de partea practica si mai mult de partea academica, atunci nu, nu este loc pentru el.

Roxana BAi un job care implica atenta monitorizare a obiceiurilor si nevoilor angajatilor. Cat de greu este sa impaci pe toata lumea?

Laura PEste imposibil sa impaci pe toata lumea. Orice proiect ai face, vor fi oameni care vor aprecia si, deopotriva, oameni care nu. Dar nu ne ghidam dupa gusturi sau preferinte personale. Modul in care luam pulsul angajatilor este dat printr-un feedback continuu de la ei, cat si intr-un mod structurat, de workshop-uri si grupuri,  pentru diverse proiecte si initiative pe care le facem. Nu cred ca targetul este sa multumim pe toata lumea, ci sa le cream un mediu de lucru in care sa se simta bine.

„IUBESC SA VAD LUMINITA ACEEA DIN OCHII OAMENILOR”

Ai avut cateva luni la dispozitie sa observi cum au privit angajatii aceasta relocare. Sunt multumiti de ce au gasit aici? Exista o mai mare motivatie acum?

Multa vreme, cred ca angajatii n-au avut o mare transparenta cu privire la ceea ce se intampla; vedeau ca sunt consultati, dar nu intelegeam exact de ce. Cand au venit aici, iar aceasta este cea mai mare satisfactie pentru mine, le-am vazut luminita aceea din ochii lor, stii? 🙂 Nu e nevoie ca ei sa spuna multe. Luminita aceea pe care am vazut-o si o vad de cate ori acestia intra pe usa este minunat. Imi dau seama dupa felul in care interactioneaza intre ei, dupa cum se uita la ceva anume din cladire si se bucura ca lucreaza in aceasta companie. Deci da, consider ca angajatii sunt mult mai motivati, intelegand ideea de a se juca cu designul, de a se juca, pur si simplu.

Este foarte greu sa determini factorii care ii motiveaza pe oameni. Au trecut aproape sase luni de la mutarea in aceasta cladire, iar eu sper ca vechile amintiri din cealalta cladire sa se stearga. Sunt studii care s-au facut la nivel de foarte multe companii si stiu sigur ca mediul de lucru este undeva la 40% din ce determina motivatia, iar cei care parasesc compania isi parasesc, de fapt, managerul direct. Asta in proprotie de 70%. Restul, de 30%, sunt deranjati de… nici ei nu ar putea spune de ce anume, dar ceva nu le place si nu se simt acasa. Acesta a fost scopul: sa se simta acasa.

Roxana BLaura, ai o educație formală solidă,…

Laura POh…! (zambeste, acoperindu-si fata).

Roxana BHai, lasa, ti-am vazut diplomele! Stiu ca ai invatat, nu fi modesta!

Laura PCand vii dintr-o familie de profesori, nici n-ai avea cum altfel. Am crescut intr-o casa plina de carti; ideile se citeau si se dezbateau, iar invatatul si dezvoltarea personala erau foarte importante.

Roxana BHm, de ce nu ai ales meseria de profesor? Pentru ca unul dintre lucrurile pe care le face un profesor este sa dea mai departe din cunostintele lui. Iar tu faci asta si aici.

Laura PSigur, fac asta in fiecare zi cu echipa mea. Dar este acea parte a sistemului care exista in momentul asta, care obliga dascalii la niste… sa le zic frumos, compromisuri. E foarte diferit invatamantul decat era pe vremea mea. Este mai inchistat, as zice. Ceea ce nu reuseste sistemul sa faca este sa le dea copiilor, tinerilor o aplicatie practica. Ei invata doar pentru ca trebuie sa invete. Pentru ca asta este curricula, pentru ca trebuie sa treaca de examene si cam atat. Curricula este foarte incarcata; la clasa a doua, de exemplu, ramai socat de cat trebuie sa asimileze un copil. Trebuie sa scoti acea scanteie din fiecare. Dupa cum a spus Socrate, „Education is the killing of the fire” :).

Roxana BRevenind la intrebarea de mai sus, in ceea ce priveste educatia formala, s-a întâmplat până acum să iei decizii importante bazate pe fler ori intuiție? Cât de mult te bazezi pe celelalte două educații: informală și nonformală?

Laura PCele doua nu se contrazic. In fiecare zi iau astfel de decizii. Partea analitica we eventually break down. Deciziile care sunt importante si grele, de aceea sunt grele. Daca ai sti direct raspunsul la ele, ar fi totul simplu. Iar atunci trebuie sa-ti asculti instinctul, care vine, in mare parte, din experienta anterioara. Cu cat mai multa experienta anterioara ai, cu atat mai multe decizii bune vei lua, chiar daca nu stai sa faci o analiza laborioasa si trebuie sa decizi pe moment.

„CURAJUL, OPTIMISMUL ŞI DETERMINAREA – ACESTEA SUNT CALITĂŢILE CARE MĂ AJUTĂ”

Roxana BConsideri ca este important ca generatia de azi sa se orienteze pentru o cariera? Ce crezi ca s-a schimbat comparativ cu generatiile anterioare?

Laura P„Cariera” nu este neaparat cel mai potrivit cuvant. Generatia de azi ar trebui sa se orienteze, mai degraba, spre a-si valoriza curiozitatea si creativitatea. Asta poate duce la o cariera in cadrul unei corporatii, care pune pret pe aceste lucruri, cum este Genpact, poate duce catre un freelancing, dar sunt convinsa ca, daca nu invata si nu promoveaza constant, nu au nicio sansa.

Exista acest ritm accelerat al schimbarii; ceea ce ai vazut acum cinci ani, azi nu mai e la fel. Iar tinerii au vazut asta in copilaria si adolescenta lor. Este dificil sa valorizeze lucrurile pe termen lung, cand vad ca schimbarea este atat de accelerata. Iar sa construiesti o casa, o familie, solid si fundamental, asta presupune sa ai luxul unui timp, care este prea scurt. Generatia tanara vrea here and now, ceea ce-i face sa fie… hedonisti. Iar ceea ce lipsea in generatia anterioara este cat de mult accent se pune pe creativitatea si inovatia personala. Nu ai cum sa nu fii curios, sa nu inveti lucruri noi! Daca totul in jurul tau se schimba, trebuie sa te adaptezi la schimbare. The tipping point, asa cum numea Marcus Mullins, este atunci cand creativitatea va exploda.

Roxana BCum reușești să împaci viața profesională cu cea personală? Şi cum îşi încarcă Laura Popa bateriile?

Laura PLe impac pe cele doua numai cu disciplina. Programul meu incepe la 10-11 dimineata si se incheie la miezul noptii, pentru a fi available si pentru Europa, si pentru….. Exista o zi pe saptamana, joia, in care termin mai devreme. O numesc date night (rade). Sotul meu, de asemenea, are un program dificil, si atunci exista aceasta seara de joi, unde ne alocam amandoi timpul de a petrece impreuna. Si weekendul este sfant; fara call-uri, fara altceva. Trebuie sa arda un site la propriu, ca sa ma ocup de munca!

Legat de cum imi incarc bateriile, pentru ca ma intrebai asta, imi place mult sa citesc si sa cant la pian.

Roxana BUau, canti la pian! Zi-mi o piesa preferata, pe care o canti adeseori 🙂.

Laura PImi place mult muzica clasica. Si cea rock, din anii ’60 – ’70. In general, muzica aceea care nu este facuta dupa o reteta, care este originala. Iar favorita mea este Nocturna nr. 1, de Chopin, si o cant aproape in fiecare saptamana. Pianul m-a invatat un lucru fundamental. Ca sa poti canta la pian, trebuie sa-ti eliberezi mintea de orice preocupare, suparare, nervi. Altfel, nu reusesti sa canti.

Roxana BCare crezi că sunt principalele tale calități?

Laura PIncep cu una, care aproape ca este de nezdruncinat. In primul rand, curajul. Optimismul si determinarea. Acestea sunt necesare cam in tot ceea ce intreprinzi. Daca crezi ca un lucru e imposibil ori pornesti cu sun sentiment negativ asupra lui, cu siguranta nu-l vei putea face. Daca n-ai curaj sa te apuci de lucruri noi, nu vei progresa niciodata. Printre altele, asa imi aleg eu oamenii.

„ATINGI SUCCESUL ATUNCI CÂND MERGI PE DRUMUL CORECT”

Roxana BCum definești succesul? Ce sacrificii faci pentru a-l atinge? Ai făcut vreun sacrificiu în viaţa de familie pentru carieră?

Laura PE destul de greu sa dau o definitie a succesului. Insa cred ca ajungi sa atingi succesul in momentul in care esti pe drumul corect. Nu cred ca succesul este o destinatie, ci mai degraba un drum. Uite, eu imi doresc sa ajung sa cant bine. Si stiu ca pentru asta mai sunt ani buni de exercitiu. Si simt ca am succes, pentru ca sunt pe drumul corect.

Am vazut oameni despre care ai impresia ca au tot ce si-ar putea dori, dar cu toate astea sunt nefericiti. De aceea spun, daca esti pe drumul corect, daca iti place ceea ce faci, ai posibilitatea sa te dezvolti si sa mergi in directia in care TU vrei sa mergi. Si atunci poti spune ca ai succes.

„Sacrificiu” suna dramatic. Nu faci sacrificii sa-ti dai deoparte familia pentru cariera sau invers. Exista situatii in care esti mai focusat pe una sau pe alta, dar asta nu inseamna ca nu le poti impaca pe amandoua. Trebuie sa faci alegeri, nu sacrificii. Ce aleg sa fac in fiecare zi si in fiecare moment si cat timp aleg sa aloc unui anumit lucru. Spunea Malcolm Gladwell de regula celor 10.000 de ore. Ca sa fii expert in ceva, trebuie sa ajungi la acel numar de 10.000 de ore.

„VREAU CA SI CELELALTE COMPANII SA ISI DOREASCA CE ARE GENPACT” 🙂

Roxana BCare sunt planurile tale profesionale pentru viitor și ce ți-ai dori să faci în mod special?

Laura POho, imi doresc sa fac foarte multe lucruri! Planurile de viitor sunt pe termen relativ scurt. Imi doresc sa realizez o integrare a tuturor acestor regiuni intr-una singura, sa putem vorbi cu o singura voce. Imi doresc sa realizez inca vreo cateva proiecte ca acesta (n.r. relocarea in noua cladire).

Roxana BDe cat timp dureaza acest proiect, cand a inceput?

Laura PIdeea mi-a venit in 2014, cand m-am dus la Pascal (n.r. Pascal Hennsen, former SVP and COO Americas, Europe and Africa) si i-am spus: „Cred ca e momentul sa ne gandim serios la o relocare, pentru ca, spre sfarsitul anului 2016, se vor intampla doua lucruri – unul, ne va expira contractul cu cladirea celalata, si doi, va fi pe piata o explozie de cladiri, ceea ce ne va da o gama larga de alegere”. El a fost de acord cu ideea si m-a intrebat un lucru fundamental, la care poate n-as fi stiut sa raspund niciodata pentru mine, dar, pentru ca m-a intrebat, am dat atunci, pe loc, cred ca cel mai bun raspuns: „Pentru angajati, imi doresc sa vad o luminita in ochii lor atunci cand vin la serviciu, iar acelasi lucru vreau sa li se transmita si candidatilor care vin la Genpact. Pentru mediul exterior, ma refer la alte companii, concurente sau nu, e simplu, vreau sa spuna ca isi doresc si ele ce are Genpact” :).

FLASH

Cartea preferată
Jocul cu margele de sticla, de Herman Hesse

Filmul preferat
The Last Tempation of Christ

Cine te inspiră?
Oamenii din jur

Cel mai frumos oraș vizitat
Barcelona

Cel mai mare hobby
Cititul