Iubirea nu înseamnă obișnuință

Nu aș putea spune cum faci diferența între iubire și obișnuință. Pentru a ajunge să iubești pe cineva trebuie să treci prin câteva etape, după cea de îndrăgostire.

Și aici intră și obișnuința.

Adică ajungi să-l cunoști foarte bine pe celălalt. Să știi ce face aproape în orice moment din zi și din noapte, să-i cunoști și să-i înțelegi defectele, să-l accepți cu toate clipele lui de nebunie. V-ați obișnuit să luați masa împreună, ați construit, poate, o casă împreună, toți cunoscuții voștri vă știu ca fiind cel mai longeviv cuplu.

Dacă te trezești într-o bună zi și realizezi că nu te mai interesează ce face persoana de lângă tine, dar nici nu-ți vine să o scoți din viața ta, atunci poți spune că este obișnuință. Dar dacă simți că TE DOARE pentru că nu te mai ține la curent așa cum o făcea cândva, aia nu mai e obișnuință. Aia e iubire.

Obișnuința este de fapt rutina. Pentru că cei doi nu-și mai oferă timp unul celuilalt. Pentru că pasiunea s-a dus de mult. Pentru că nu mai au răbdare să-și rezolve problemele.

Și uite așa ajungi să te târăști într-o relație. Pentru că îți este mai comod să continui alături de un om pe care îl cunoști de ani buni și îți cunoaște, la rându-i, toate tabieturile.

…Pentru că știi foarte bine că începuturile, cu tot ce implică ele, care vin după o relație de lungă durată, nu sunt tocmai ușoare. Lupta e prea grea ca să poți face acest pas.