E lumea condamnată la război
Și nu e stat în care nu se moare
Dar câtă pace-n granițe la noi:
Să fii român e-o binecuvântare!
De două mii de ani veghem cuminți
Cărarea țării către veșnicie
Ne-am apărat pierzând copii, părinți
Să fii române e-o sfântă datorie!
Când rând pe rând ne mai dispar valori
Ca-ntr-o epică fatalitate
Și nu mai credem în conducători,
Să fii român e-o necesitate!
Când ni se cer bucăți din teritoriu
Și ni se fură fiecare frază
În schimbul unui bine iluzoriu,
Să fii român e tot ce mai contează!
Sunt neamuri adunate în vreun stat
Amestecați de nici nu se mai știe
Când noi păstrăm același neam curat
Să fii român e maximă mândrie!
Când intră genii în anonimat
Și impostura nu mai are frâne
Tot nu ne scoatem țara la mezat
Să fii român e tot ce mai rămâne!
Să fii român (Radu Pietreanu)
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…
View Comments
sper ca n.ai mai scris din lipsa de timp si nu din alte motive. iti doresc sa te bucuri de acest insorit sfarsit de saptamana si de viata asa cum e ea. te pup!
Am chiar prea mult timp la dispozitie in perioada asta. Sunt bine, merci! Weekend minunat si tie!