De ce spun că nimic nu e întâmplător…

 

Mulți dintre noi spunem asta. Și cât este de adevărat!

Am încercat să învăț câte ceva de la toate persoanele care au trecut prin viața mea. Fiecare m-a ajutat, dar la fel de mult m-a și rănit. Așa cum și eu am ajutat, dar am și rănit la rândul meu.

Am întâlnit oameni care m-au tratat cu superioritate și cu aroganță, dar sigur și eu am fost astfel cu ei măcar o dată, dacă nu de mai multe ori. Oameni care m-au mințit. Dar de cîte ori am fost și eu pusă în situația de a evita adevărul… Alții m-au judecat, însă și eu am făcut asta, mai mult sau mai puțin. Nu degeaba se spune că există o lege a compensației.

În ultimele săptămâni, am cunoscut oameni. Oameni frumoși.

Nu-mi dau seama cu ce scop au apărut în viața mea, dar sigur am să descopăr mai târziu. Probabil când nu vor mai fi aproape de mine.

Cel puțin așa a fost cu cei din trecut. Au fost niște călători, ca noi toți de altfel, au oprit la mine în stație, după care au urcat din nou în tren. Și nu ne-am mai văzut vreodată.

Sper ca oamenii din prezent să facă parte din viața mea și pe viitor. Îmi sunt dragi. Am ce învăța de la ei. Îi apreciez și îi admir.

Și sigur n-au apărut întâmplător. Indiferent de ce va fi mai târziu, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru.

Pentru că, momentan, sunt fericită că i-am cunoscut.