Nici profesoară, nici “grammar nazi”. Scriu doar atunci când mă inspiră oamenii (ăia porci, mai ales). Unii “se” repetă la orice banalitate. Nici eu nu vin mereu cu ceva nou, dar măcar nu repet la infinit aceleași lucruri ca alții. Și eronat, pe deasupra. Iar dacă domnu’ Pop a putut fi ministru, și nu orice ministru, ci al Educației Naționale, apăi eu de ce n-aș putea să-mi dau cu părerea? Așa, umilă, cum e ea.
De ce insistă unii pe reflexivul “mă”?
Pentru că au impresia (proastă) că accentuează ideea. Istoria SE repetă, dar tu, istețule, și tu, drăguță, nu TE poți repeta. Nu pe tine, te, dacă ”face” sens și pentru creierașul tău (în rest, te poți ce vrei tu).
My unprofessional opinion. Dacă vreți să vă luați după ea. Dacă nu, mai căutați prin manuale. Cu calm, fără emoții, să nu vi se umezească ochii ;).
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…