Limba română, una dintre marile mele iubiri

Unele iubiri se uită, dacă nu le mai vezi, nu le mai auzi, nu le mai pronunți. Poate de aceea nu am avut niciodată dorința de a trăi într-o altă țară. Nu m-aș fi putut despărți de ea, de limba română, și de tot ceea ce implică, cu lucruri bune sau cu cele rele.

Cred că fiecare om din lumea asta, indiferent de nație, spune despre limba pe care o vorbește că nu există alta mai frumoasă ca a lui.

Eu spun ca orice limbă are farmecul și frumusețea ei. Franceza este atât de deosebită, așa melodioasă, am iubit-o din primul moment în care am făcut cunoștință cu ea. Engleza, atât de des auzită, aproape că a devenit a doua limbă, astfel că am devenit tot mai apropiată de ea. Când vorbești italiana, cu rădăcini latine, este ca și cum ai vorbi româna, cu atât de multe cuvinte asemănătoare (casa, pane, buono, perfetto, mi piace etc). Rusa are și ea valoarea ei în ochii mei. Este a doua limbă străină, dupa franceză, pe care am învățat-o la școală. Mi-a fost dificil, țin minte, să învăț tot alfabetul, să citesc și să scriu, dar am îndrăgit această limbă, deși nu-mi vorbise nimeni niciodată despre cultură ori scriitori sau despre orice altceva care să-ți dea măcar un motiv pentru a o învăța. Germana… Ehe, poate că mi s-a plimbat puțin limba-n gură când am citit primele cuvinte pe internet. Nu știu o boabă de germană, dar sunt tentată să-mi fac puțin timp pentru ea cândva. Cam asta spun despre germană încă de când am auzit prima dată „Ich liebe dich”, pe la vreo 12 ani.

Cam atât despre limbile altor popoare. Absolut niciuna dintre acestea nu se compară cu draga, dulcea și schimbătoarea noastră limbă românească. Gramatica ei specială, care te pune de atâtea ori în încurcătură când nu știi sigur dacă trebuie să scrii „niciun” sau „nici un”, literatura, cu ai ei binecunoscuti poeti și scriitori români, fiecare îți dă n motive pentru ca limba română să-ți fie dragă.

CITATE despre limba română:

„A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte”(Nichita Stănescu).

„Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?” (Grigore Vieru).

„Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne. Mă fascinează argoul jurnalistic, mă fascinează etajele argotice ale societăţii de consum” (Matei Vișniec).