De două săptămâni, încerc să-i iau interviu acestui… domn, să zicem (asta pentru că sunt o fată cu prea mult-bun simţ). De câte ori l-am sunat, mi-a zis să revin cu telefonul. Am înţeles din asta că nu vrea să stea de vorbă cu mine (deh! nu sunt pupincuristă, şi nici nu am stat la aceeaşi masă). Ok, nicio supărare, dar cum nu a zis nimic de genul, nici eu nu m-am dat bătută şi am sunat. Iar, şi iar, şi iar…!
În penultima discuţie telefonică, mi-a cerut să nu-i mai vorbesc cu “dumneavoastră” că nu are 80 de ani. Trebuia să ne întâlnim vineri. Îi dau eu un mesaj, asta ca să nu-l sun iar că deja deveneam stresantă de-a dreptul. Nu-mi răspunde, în schimb mă sună.
Citez: “Eu nu dau interviu niciunei televiziuni, niciunui ziar, mai ales doamnelor şi domnişoarelor; am o soţie foarte geloasă, pe care o iubesc”.
Dăăă… am rămas mută pentru câteva secunde. Stai puţin, de unde şi până unde? Mă, nene, ce legătură are nevasta? Am făcut eu vreun avans, i s-a părut cumva că am avut o altă intenţie decât un simplu interviu? Aaa, mă scuzaţi, dacă soţia e geloasă, cu siguranţă are motivele ei, însă nu a nimerit persoana. Cu atât mai mult, cu cât el, marele “şeic”, a intrat într-un neam de piteşteni, iar soacră-sa e moaşa mea. Nu mai zic de faptul că suntem şi vecini (com.Mârghia, jud.Argeş)! Aşa că, dragă domnule Şumudică (na, tot nu vreau să ne tutuim), când vreţi să vă „scoateţi cămaşa” în faţa soţiei, găsiţi alte argumente, nu mă băgaţi pe mine la înaintare, care nu am nicio vină şi nici măcar nu ne-am cunoscut personal! Nu de alta, dar am şi eu familie, rude, apropiaţi care o cunosc pe soacra dumitale şi n-aş vrea să se ducă vorba despre lucruri inexistente şi lipsite de noimă!