Nu, nu suntem proaste, doar ne prefacem!

Întotdeauna m-au deranjat subestimările. Poţi spune despre noi orice: că suntem nebune, că suntem rele, egoiste sau agasante uneori. Am dat nişte exemple, nu înseamnă neapărat că ne şi regăsim. Ideea este că nu suntem proaste şi, culmea, n-am fost niciodată.

Însă, am creat de multe ori această senzaţie doar ca să fie bine, ca treaba să funcţioneze, să evităm certurile şi discuţiile. E adevărat, nu ne-a ieşit mereu. Mie, cel puţin, nu. Am încercat să urmez exemplul doamnelor mai în vârstă din familia mea, care „înghiţeau” multe pentru a funcţiona căsnicia. Bunica spunea adesea: „dacă îl întrebam unde a fost şi cu cine, riscam să mă bată”. Ei, bine, nici chiar aşa. Bătaia e scoasă din discuţia mea, din start. Nu cred că, în 2017, în România, în civilizaţie, mai discutăm despre violenţă domestică. În speranţa că nu, voi merge mai departe cu povestea iniţială.

Plecând de la exemplul bunicii, plus multe altele, am zis să încerc şi eu, pe cât pot, să fac pe proastă, şi să renunţ la uniformă de miliţiancă, nu că nu mi-ar sta bine, dar de multe ori nu prea m-a ajutat. Mai puţine întrebări, mai puţine suspiciuni, mai multă încredere în ochii lui, chiar dacă tu ştii că nu ai, mai mult DA decât NU. Ok, dar asta nu înseamnă că tu, femeie, eşti proastă sau că nu te duce mintea să-ţi dai seama că nu tot ce zboară se mănâncă. Unii sau unele, că nu mă refer doar la relaţiile amoroase, ci la relaţiile interumane în general, au senzaţia că, dacă procedezi aşa, te-au prostit. Nu, dragilor, mintea femeii este de zece ori mai ageră decât a bărbatului şi, cum spuneam, prostia nu o caracterizează decât dacă ea vrea asta.

Dacă te iubește atât de tare, încât vrea să facă pe proastă. Tu eşti prost dacă îţi imaginezi că i-ai inchis gură şi ai prostit-o cu o explicaţie de clasa I. Şi revenind la sectorul amoros, când aud expresii de genul: „am adormit, de-aia nu te-am sunat sau de-aia am avut telefonul închis” sau „dacă tu nu ai sunat, m-am gândit că eşti ocupată” sau „scuză-mă, am avut o săptămâna de iad”, începe să îmi fiarbă sângele în vene. Şi eu am dat exemple mai soft, ca să nu îi bag atât de tare în corzi, dar sunt sigură că voi ştiţi prea bine despre ce vorbesc. Şi ei ştiu, că doar ei le gândesc, le aruncă, primesc un mesaj pozitiv, s-au gândit că au scăpat şi se bat cu pumnii în piept pentru inspiraţia lor, că de inteligență nu putem vorbi. Dacă voi credeţi că prostiţi femeile, indiferent de metodă uzitată, sunteţi de zece ori mai proşti decât credeţi că suntem noi! No offence, nimeni nu-i perfect!