O doamnă nu poartă colanți în societate

Știu că sunt sexi, că se mulează perfect și că rotunjesc bucișoarele, scoțându-le în evidență. Știu asta. Dar nu sunt de ieșit. Nu în oraș. Poate la un gratar în pădure, cu iubitul, în loc de trening. Sau la sală.  

Multe domnișoare confundă colantul cu pantalonul super skinny. Și eu am fost, cândva, o așa domnișoară :). O domnișoară care purta colanți, care nu putea ieși din casă fără colanți. Iar la sală, o sală plină cu bărbați, nu puneam un tricou lung care să-mi acopere cele două părți incitante (fața și spatele), din contră, purtam o bustieră și, desigur, faimoșii colanți.

Îmi amintesc de mine, ce fetiță prostuță eram, încercând să iasă astfel în evidență. Ratam orice șansă de a mai lasa să se vada ceva din stropul de inteligență pe care-l aveam la vârsta aceea. Când întâlnești o persoană pentru prima dată, îi vezi hainele, o analizezi în funcție de ceea ce poartă în exterior. Abia mai apoi ajungi să vezi ce poartă în suflet. O femeie nu este sexi neapărat prin ceea ce poartă, cât prin cum se poartă. În atitudine, în stil, în felul în care zàmbește și glumește, în pasiunea pe care o pune în orice activitate pe care o desfășoară, toate acestea și multe altele fac ca o femeie să fie plină de grație, iar pe unde trece să lase puțin murmur pe buzele celorlați.

Revenind la colanți, nu cred că există fashion-istă care să nu aibă cel puțin o pereche în garderoba ei. Nu pot spune că eu i-am scos definitiv din viața mea. Rareori, îi port cu o cămașă sau o bluziță cât mai vaporoasă. Și, bineînțeles, partea de sus, indiferent de ce aleg, trebuie să depășească șoldurile. Așa că nu exclud faptul că și eu mai port, din când în când. Pentru că îmi plac excepțiile și nu mă consider întotdeauna o adevărată doamnă. O doamnă pentru mine seamănă foarte mult cu ceea ce erau prințesele, reginele, care aveau grijă la fiecare gest și mișcare. E foarte dificil să te porți tot timpul precum o doamnă.