RoxanaB

50 shades: De ce ne place Christian Grey

 

Christian Grey ne place și nu ne place. Dacă am putea lua toate părțile lui bune (+banii lui) și să le punem la un bărbat, ar ieși ceva minunat. Cred că ar ieși perfecțiunea, dar cum, bat-o vina de perfecțiune, ea nu există, zic să ne apropiem un pic de realitate și de normalitate.

Așadar, iată ce îmi place mie la omul-cu-50-de-umbre, acel Grey descris de E.L.James în cele trei volume scrise (e mult mai bun decât cel din film):

-frumos, sexi, șarmant;

-tandru, dulce, afectuos;

-sufletist și darnic;

-știe să facă dragoste (într-un final).

Repet, am ales din tot acel Grey doar ce e bun (despre carte – AICI).

Încă de când eram mică și citeam basmele lui Ispirescu, mă captiva personajul negativ și speram să aibă ceva bun în el, iar cursul poveștii să se schimbe. Îl adoram pe cel bun, evident, dar mereu am fost de părere că toți oamenii merită șanse în viață, iar așa cum cel bun o poate zbârci în orice moment cu o greșeală, la fel și acela rău poate avea calități frumoase. Iată că tot crescând au început să apară și poveștile la care ma gândeam eu în copilărie. Peste tot se discută de acest Christian Gray frumos și educat, dar care se comportă uneori ca un nebun. Personal, nu aș vrea un asemenea bărbat. Nu unul care nu e sănătos din toate punctele de vedere, dar mai ales la cap și la suflet. Nu vorbesc de stropul acela de nebunie care trebuie să existe la orice om care iubește viața și pune pasiune în tot ce întreprinde. Să nu fie dus cu capul, să nu sufere după trecut, să nu rămână ancorat în ceva ce s-a dus demult. Nu, nenică, nu (mai) stau să vindec pe nimeni. Timpul e important și scurt pentru oricine. Cine ajunge la mine, să fie deja vindecat de traumele din copilărie sau adolescență. Să-și ia psiholog, dacă nu se descurcă singur, dar să se vindece. Pentru că și eu am trecut prin și peste multe, la rândul meu. Știu cum e să-ți „sângereze” sufletul, iar cea mai mare muncă din lumea asta, am mai spus-o, este aceea cu tine însăți. Nimeni nu îți este dușman. Nimeni în afară de tine.

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago