RECENZIE 4 Anotimpuri, de Romeo Istrate (invitație lansare de carte)

Am terminat de citit „4 Anotimpuri”, de Romeo Istrate, în câteva zile. Vă povestesc mai jos cum a fost pentru mine lectuyrarea primului rău roman și, în același timp, vă invit alături de noi la Gaudeamus, unde va avea loc lansarea de carte și unde ne vom bucura de discuții literare și de viață, de autografe și de un pahar de prosecco.

• Eveniment: Lansare de carte

• Locație: Gaudeamus, stand Editura Zupia

• Data: 7 decembrie, ora 16.30

• Carte: „4 Anotimpuri”, de Romeo Istrate

• Organizator: iCarte, iParte & Editura Zupia

• Moderator: Roxana Brănișteanu

• Parteneri: Asociația ICARTE, DrinkStory

„4 Anotimpuri”, de Romeo Istrate, este o poveste de viață profund emoționantă, care impresionează prin sinceritatea și sensibilitatea cu care autorul abordează teme precum iubirea, suferința și regăsirea de sine. Romanul surprinde călătoria unui copil care, departe de părinți și marcat de o copilărie dificilă, își transformă frustrările și energia negativă în iubire pentru semeni, Dumnezeu și, mai ales, pentru sine.

„Din nu știa ce motiv, i se făcuse dor de tot ce însemna orfelinatul. Dar copilul acela nu mai exista. Asta e viața. E nedreaptă și dură; nu lasă nimic nepedepsit și nu te ajută nimeni necondiționat” (pag.81)

Cartea este împărțită mai multe capitole, reflectând etapele esențiale ale vieții protagonistului, asemenea anotimpurilor: de la iernile copilăriei marcate de lipsuri materiale și emoționale până la verile iubirii și împlinirii. Fiecare etapă este o treaptă către maturizare și împăcare interioară. Transformarea durerii în iubire devine un mesaj central, oferind o lecție valoroasă despre reziliență și credință.

COMANDĂ AICI „4 ANOTIMPURI”

Ce mi-a plăcut la „4 anotimpuri”, de Romeo Istrate

Mi-au plăcut mult descrierile din fiecare capitol și las aici puțin din capitolul al doilea, respectiv al treilea:

„Să pornești la drumeție când soarele doar ce s-a ivit, iar lumina roșiatică dezmiardă crestele ascuțite, virile și vizibil periculoase ale muntelui, reprezenta un adevărat deliciu pentru temerarii pur-sânge. Atunci se îmbina plăcerea și curajul, energia cu oboseala, planurile exuberante cu abruptul povârniș, atacat din plin. Așa gândi în sinea sa un. omtanier adevărat, un aventurier în natura sălbatică, un cățărător desăvârșit.” (pag. 12)

„Departe, din vale, toate casele erau identice, albe, în stil colonial american, dar numai în fața uneia stătea arborat tricolorul României, ridicat pe un stâlp metalic, înalt până la nivelul acoperișului, parcă depășindu-l. Geamurile numeroase și mari ca dimensiuni invitau parcă lumina soarelui înăuntru. Numai garajul din stânga casei avea un gemuleț ca de jucărie fa’ă de mărimea celorlalte.” (pag.23)

Personaje conturate în romanul „4 Anotimpuri”

Un aspect care m-a impresionat profund este modul în care sunt conturate personajele. Fiecare dintre ele este construit cu grijă și autenticitate, astfel încât să le simți aproape și să te conectezi emoțional cu ele. Printre acestea, povestea Annei, „micuța sirenă din Paris”, bolnavă de cancer, m-a emoționat în mod special. Fragilitatea și puterea interioară a Annei aduc o notă de sensibilitate aparte, transformând-o într-un simbol al speranței și al luptei pentru viață.

Mi-au plăcut toate personajele, atât feminine, cât și cele masculine, iar fiecare poveste a rămas cu mine. Dar cred că cel mai mult mi-a plăcut povestea Helenei și a lui Lambică.

„Pătura era acum ocupată de trupurile celor doi înamorați, care stăteau așezați ochi în ochi, unul lângă celălalt, ținându-se de mână. Se lăsase liniște de se auzea frunza foșnind în cădere, apoi pe sol. El se ridică în cot și o sărută tandru la început, apoi pasional, pe gâtul cu pielea fină și parfumată ale fetei (…). Stomacul i se micșorase de plăcere amestecată cu nerăbdare, iar sânii, ușor dezveliți, îl priveau pe tânărul ce o cuprinse de mijloc, cu forța lui uriașă.” (pag. 357)

Ce nu mi-a plăcut la „4 anotimpuri”, de Romeo Istrate

Nu sunt multe aspecte negative ale cărții, iar pentru un autor debutant e o carte bine construită. Din cauza unor greșeli de topică și gramatică (virgule puse greșit ori deloc, multe puncte de suspensie care nu își aveau locul) are un minus din partea mea, însă apreciez povestea și munca din spate.

Stilul simplu, dar profund al lui Romeo Istrate face ca lectura să fie accesibilă și captivantă. Fiecare pagină te invită la introspecție și te provoacă să reflectezi asupra valorilor esențiale ale vieții. Concluzia finală – că familia este fundamentul existenței și sursa de putere – rămâne cu cititorul mult timp după încheierea lecturii, oferind un sentiment de liniște și speranță.

Recomand „4 anotimpuri” tuturor celor care caută o poveste inspirațională despre iubire, credință și puterea de a depăși orice obstacol. Romeo Istrate oferă nu doar o narațiune emoționantă, ci și o lecție profundă despre sensul vieții.

Ne găsiți pe 7 decembrie la Gaudeamus, la standul Editurii Zupia, începând cu ora 16.30. Vă așteptăm! Intrare liberă.

COMANDĂ AICI „4 ANOTIMPURI”