Recenzie „Împăratul muștelor” de William Golding

„Împăratul muștelor”, scrisă de William Golding este o capodoperă literară, un clasic, fiind recunoscută printr-un Premiu Nobel în 1983, cu zece ani înainte de moartea autorului, și cu 29 de ani după publicarea cărții (știu, a durat ceva ca oamenii să-i recunoască calitatea).

Titlu: Împăratul muștelor
Autor: William Golding
Gen: Ficțiune

Recenzie „Împăratul muștelor” de William Golding

Dar poate se explică acest lucru  prin faptul că ”Împăratul muștelor” a fost prima carte a lui Golding, iar începuturile fiind destul de dificile, deoarece nu s-a vândut foarte bine în primii ani, urmând să fie un bestseller mai apoi. Titlul original ”Lord of the flies”  se referă un zeu menționat în Vechiul Testament, care era unul din cei 7 prinți ai Iadului, pe nume Beelzebub, care putea zbura, fiind caracterizat prin termenul de ”gluttony” care se referă la incapacitatea de autocontrol, cât și de lăcomie, ceea ce vom regăsi în carte.

Totul începe în urma unei prăbușiri de avion pe o insulă izolată, spațiul temporal fiind destul de misterios (într-un oarecare război). Supraviețuitorii sunt doi băieți, care, în lipsa unor adulți sâcâitori, decid că trebuie să preia frâiele situației și să se descurce singuri. Cu timpul, găsesc și alți supraviețuitori de vârsta lor, urmând să se formeze un grup cu propriile regului, cu un conducător, și multă joacă.

Cele trei reguli ale lor sunt: să se distreze, să supraviețuiască, și să mențină constant semnalul de foc pentru a putea fi văzuți de o eventuală navă sau avion. La început, lucrurile par stabile, însă, pe parcursul cărții, băieții duc o luptă pentru supraviețuire în care ajung să se disprețuiască reciproc, căutând fiecare o cale de conducere și dominare. Finalul este destul de tragic, și te lasă oarecum cu un gust amar, însă are un mesaj foarte profund, care este inspirat din realitatea pe care am construit-o singuri de-a lungul existenței noastre.

Mesajul transmis de autorul Williams Golding

Ideea a provenit din experiența de război a lui Golding, de unde a rămas fixat pe lipsa inocenței în oameni, chiar și inocența propriului său copil era pusă la îndoială. Astfel, cartea pune în evidență câteva perspective caracteristice oamenilor primitivi, dar care încă se află în sângele nostru. Este vorba despre impulsul necontrolat, dorința de a conduce, de a fi superior celorlalți, și de a face orice posibil pentru a supraviețui. Toate aceste concepte au fost transpuse într-o imagine copilărească, căci băieții, prin jocurile lor din regulament, au ajuns să formeze sentimente de ură și nesiguranță față de ceilalți, iar în lipsa unui ajutor și a altor oameni în jurul lor, cu timpul au devenit paranoici, cu propriile versiuni ale realității, în urma cărora au dezvoltat un comportament dur, total opus inocenței vârstei.

Prin romanul său, William Golding ne reamintește ce suntem cu adevărat, de la copii la adulți. Inocența este pe cât de rară, pe atât de falsă; ceea ce tronează și este pur și adevărat, este instinctul primar al omului de supraviețuire. În momentele în care omul detectează pericol, acesta își activează, în mod inconștient, un comportament defensiv, așa cum și protagoniștii cărții, deși erau doar niște copii, au ajuns să acționeze împinși doar de niște instincte primitive.

Fragmentul care descrie cel mai bine acțiunea se află spre sfârșitul cărții…

…”Iar în mijlocul lor, plin de sângele murdar, părul aspru și nasul curgând, Ralph plângea pentru sfârșitul inocenței, pentru întunericul din inima omului, și căderea adevăratului său prieten, înțeleptul Piggy.”