Recenzie ”iubire cu i mic” de Francesc Miralles

Atât am de zis despre cartea „Iubire cu i mic”, scrisă de autorul Francesc Miralles: Pisică pe copertă. Pisică drăguță pe copertă. Nu-i așa că pisicile chiar pot aduce schimbări majore în viețile noastre?

Titlu: iubire cu i mic
Autor: Francesc Miralles
Gen: Dragoste

Coperta carte iubire cu i mic, scrisa de autorul Frances Miralles

Recenzie ”iubire cu i mic” de Frances Miralles

Ei bine, așa s-a întâmplat și cu personajul nostru principal, Samuel, care are parte de o viață la fel de anostă ca zilele de vară absolut insuportabil de calde. Acesta este lector al unei universități din Barcelona, împărțindu-și timpul atât de prețios între cursuri și lectura de acasă. Un personaj relativ plictisitor, care își dorește liniște și solitudine în modestul său apartament, nu este prea predispus activităților sociale, sau a socializării în general, de aceea pot spune că Samuel și-a pierdut o parte din el datorată singurătății.

Însă lucrurile se schimbă destul de mult atunci când un motan își face apariția în viața (și, fraudulos, în apartamentul său) și îl obligă să-i acorde atenție deosebită față de orice altceva. Acesta e farmecul pisicilor.

Mesajul pe care Francesc Miralles vrea să-l transmită

Francesc Miralles, autorul cartii „iubire cu i mic”

Cumva însă, simpla existență a acestui motan în apartamentul său duce la o serie de întâmplări prin care Samuel este nevoit să cunoască alți oameni, și să descopere atâtea lucuri pe care le ignorase atâția ani. Mai ales modul în care trebuie să te comporți cu oamenii, deoarece, de multe ori, nu suntem doar ce a rămas în cărți, suntem ceva dincolo de simpla imaginație.

Cartea lui Francesc Miralles este foarte ușor de citit, este ca o gură proaspătă de aer pentru când ai nevoie de un loc cald în care să te refugiezi, un loc în care oamenii sunt departe de a fi perfecți, unde există greșeli care uneori… nu se mai pot repara. Însă, în același timp, este plină de umor, iubire și un sentiment de ”acasă” atunci când treci de la o pagină la alta și descoperi personajele.

Cred că în orice moment avem nevoie de o carte ca aceasta, la care să ne întoarcem iar și iar și să ne amintim că…pisicile sunt chiar cele mai fenomenale ființe.

Lavinia Bușe

În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.