Arhiva

Recenzie ”Nu mi-am omorât bărbatul” de Liu Zhenyun

(Deși ar fi meritat)

O carte de succes în China ajunge și la noi, cu o poveste de-a dreptul inedită. Romanul a fost și ecranizat, sub numele de ”I am not Madame Bovary”. Raftul Denisei este plin de surprize.

Ce este așa special în această carte?

Ei bine, pe lângă umorul cu care a învăluit autorul toată povestea plină de dramatism, are și un strop de absurd care te face, totuși, să citești cu plăcere.

Li Xuelian este soția lui Qin Yuhe, iar povestea lor începe aparent din iubire, să zicem, însă lucrurile se schimbă când aceasta rămâne însărcinată pentru a doua oară. Luând în calcul legea din China legată de limitarea la un singur copil per familie, acest lucru era dezastruos.

Așa că Li își ia propria soartă în mâini și recurge la un plan foarte bine pus la punct, având, desigur, câteva ajutoare minore. Cade de acord cu soțul ei să divorțeze și să se recăsătorească după nașterea copilului. Însă după divorț, acesta se căsătorește cu altă femeie, fapt ce o obligă pe Li să se răzbune și să demonstreze că a fost înșelată.

De ce această carte?

Pentru că stilul lui Liu Zhenyun a fost comparat cu cel al lui Marquez, deoarece abordează un fel de realism magic. Ceea ce regăsim în această carte este o lume absolut obișnuită, cu oameni normali, dar proiectată în situații din cele mai absurde și neobișnuite.

De asemenea, cartea este ca un mic ghid spre formarea unei imagini despre China în general. Atât scrierile vechi, cât și cele noi (cartea de față) tind să păstreze ceva specific chinezilor, cum ar fi, de exemplu, această îndârjire pe care o găsim la personajul principal.

Un alt subiect important pe care autorul îl dezbate, oarecum, în această carte, este sistemul birocratic. Toată problema pornește de la condiția impusă tuturor familiilor, ajungându-se astfel la acest plan pentru a nu săvârși pedeapsa.

Pentru cei interesați de mai multe detalii după citirea cărții, aici se află un interviu foarte interesant cu autorul.

Lavinia Bușe

În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

3 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

3 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago