(Deși ar fi meritat)

O carte de succes în China ajunge și la noi, cu o poveste de-a dreptul inedită. Romanul a fost și ecranizat, sub numele de ”I am not Madame Bovary”. Raftul Denisei este plin de surprize.

Ce este așa special în această carte?

Ei bine, pe lângă umorul cu care a învăluit autorul toată povestea plină de dramatism, are și un strop de absurd care te face, totuși, să citești cu plăcere.

Li Xuelian este soția lui Qin Yuhe, iar povestea lor începe aparent din iubire, să zicem, însă lucrurile se schimbă când aceasta rămâne însărcinată pentru a doua oară. Luând în calcul legea din China legată de limitarea la un singur copil per familie, acest lucru era dezastruos.

Așa că Li își ia propria soartă în mâini și recurge la un plan foarte bine pus la punct, având, desigur, câteva ajutoare minore. Cade de acord cu soțul ei să divorțeze și să se recăsătorească după nașterea copilului. Însă după divorț, acesta se căsătorește cu altă femeie, fapt ce o obligă pe Li să se răzbune și să demonstreze că a fost înșelată.

De ce această carte?

Pentru că stilul lui Liu Zhenyun a fost comparat cu cel al lui Marquez, deoarece abordează un fel de realism magic. Ceea ce regăsim în această carte este o lume absolut obișnuită, cu oameni normali, dar proiectată în situații din cele mai absurde și neobișnuite.

De asemenea, cartea este ca un mic ghid spre formarea unei imagini despre China în general. Atât scrierile vechi, cât și cele noi (cartea de față) tind să păstreze ceva specific chinezilor, cum ar fi, de exemplu, această îndârjire pe care o găsim la personajul principal.

Un alt subiect important pe care autorul îl dezbate, oarecum, în această carte, este sistemul birocratic. Toată problema pornește de la condiția impusă tuturor familiilor, ajungându-se astfel la acest plan pentru a nu săvârși pedeapsa.

Pentru cei interesați de mai multe detalii după citirea cărții, aici se află un interviu foarte interesant cu autorul.

Lavinia Bușe
În momentul în care mi s-a aprins luminiţa spre lectură, nu exista nimic altceva decât lumea în care m-am transpus. De aceea poate sunt cu capul în nori, sau undeva sub pământ, dar întotdeauna mă voi surprinde prinsă într-o lume pe care nu o am aici. Însă prefer pisicile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here