Nu știam nimic despre această carte în afară de faptul că este despre un bătrân, lucru care m-a făcut să mă întreb: ”De ce m-ar captiva pe mine viața unui bătrân?”. Acum îmi pun public cenușă în cap pentru că am gândit astfel. Este o carte plină de umor, deși am plâns pe bune de vreo trei ori, plină de duioșie chiar în momentele în care Ove este cel mai ursuz. Are multă durere, dar și multe râsete. Și încă nu îmi dau seama dacă are mai multă iubire decât durere în ea sau invers. Este, cu adevărat, o carte musai.
Ove este un om extrem de corect, însă viața nu pare să îl răsplătească după merit. Își pierde mama de mic, iar de la tatăl lui învață toate calitățile și principiile după care se va ghida, apoi, întreaga viață. După ce îl pierde și pe acesta, Ove continuă lucrul la căile ferate unde lucra tatăl și, deși tânăr, este deja un om care nu mai are motive să zâmbească – până când o întâlnește pe Sonja, iubirea vieții lui, cea pentru care se grăbea bătrânul atât de tare să îi calce pe urme pe lumea cealaltă.
Atât după moartea tatălui, dar și de câteva ori de-a lungul vieții, Ove se confruntă cu lipsa de empatie și de umanitate a “cămășilor albe” – entități legislative care, prin fiecare circumstanță în care omul nostru s-a ciocnit de ele, l-au făcut să le deteste și să li se împotrivească atât cât îi stătea în putere. I-au luat casa când era tânăr, au fost indiferente la infirmitatea soției, erau pe punctul de a îi lua prietenul de o viață într-o instituție pentru bătrâni, l-au lăsat fără munca lui de-o viață atunci când au considerat că devenise inutil, la numai câteva luni după moartea soției. Încrâncenarea lui contribuie la atitudinea pe bună dreptate ursuză, dar insistența lui Parvaneh, acea vecină enervantă care îl deranjează în momentele cheie ale existenței căreia voia să pună punct, scoate la iveală dragostea și mărinimia care îl caracterizau pe bătrânul atât de calculat (ai zice până aproape de limita avariției).
Gesturile pe care acesta le face în câteva rânduri – cu mai multe sau mai puține insistențe din partea acestei femei străine care a avut puterea și curajul să i se bage pe sub piele – dezvăluie bunătatea genuină pe care Ove nu a simțit de prea multe ori în viață nevoia să o arate. Fiecare gest neașteptat al bătrânului va însemna pentru cititorii cărții câte o surpriză plină de duioșie, contrabalansând înzecit gesturile răutăcioase – poate pe alocuri fixiste – cu care autorul alege să îl zugrăvească pe Ove. Contrastul acesta face din el un personaj delicios și de neuitat. Am numai cuvinte de laudă pentru această carte, care, pe cât de profundă și pe alocuri tristă este și curgătoare fiind extrem de ușor de citit și îți aduce zâmbetul pe buze.
Dragilor, dacă sunteți din Constanța și căutați un motiv bun să ieșiți din casă pentru…
Sâmbătă dimineața, la Tomis Hub din Constanța, ne-am adunat pentru a dezbate cartea „Lista” de…
Sâmbată dimineața, la Fract Restaurant din Brașov, ne-am reunit pentru a explora subiectul complex al…
În acest weekend cititorii din Bucuresti, Constanţa şi Braşov s-au reunit pentru a discuta despre…
STICLUȚA Mă găsesc privind spre valurile care se sparg și mă surprind pierdut în gânduri,…
Ce planuri ai vineri seară, pe 8 noiembrie? Vin cu o invitație către tine, să…