Recenzie „Viaţă, iubire, râs – sărbătorirea existenţei” de Osho

Astăzi mă simt spirituală aşa că mi-am propus să scriu despre Osho, mai exact despre volumul „Viaţă, iubire, râs – sărbătorirea existenţei”

Titlu: Viaţă, iubire, râs – sărbătorirea existenţei
Autor: Osho
Gen: Dezvoltare personală

Recenzie „Viaţă, iubire, râs – sărbătorirea existenţei” de Osho

Câte cărţi scrise de Osho aţi citit până acum? Ei bine dacă le-aţi pierdut numărul vă spun eu. Niciuna!

Da. Se pare că Osho nu a scris cu adevărat nicio carte. Toate volumele publicate în numele lui au fost scrise de discipoli având drept sursă de inspiraţie discursurile şi prelegerile pe care celebrul guru indian le ţinea cu diferite ocazii.

După cum probabil v-aţi dat seama de la prima carte inspirată de acest guru, filozof, învăţător etc, Osho nu impune ci expune filosofii şi teorii.

El abordează o gamă largă de subiecte precum: sensul vieţii, descoperirea individuală, probleme sociale şi politice, religie, meditaţie şi spiritualism fiind aproape imposibil de introdus într-o anumită categorie de autori.

Despre volumul „Viaţă iubire râs – sărbătorirea existenţei”

Volumul de faţă este structurat în trei capitole precum sugerează şi titlu: Viaţă, Iubire şi Râs, elemente care pentru Osho nu sunt independente ci dimpotrivă. Ele sunt în strânsă legătură influenţându-se reciproc. Din acest motiv capitolele se reflectă şi se continuă unul pe celălalt.

Cel mai puternic dezvoltat subiect în acest volum este setarea unei limite clare între cunoaştere şi înţelegere. Osho urmăreşte să ne ajute să transformăm cunoaşterea, numită și certitudine, în înţelegere ceea ce ar duce la „eliberarea noastră”

“E foarte ieftin şi uşor să-i asculţi de alţii, pentru că ei îţi pot preda dogme moarte, îţi pot da porunci: fă asta! Nu face aia! Ei sunt foarte siguri privitor la poruncile lor. Nu certitudinea trebuie căutată. Înţelegerea trebuie căutată. (…) certitudinea poate să-ţi fie dată ieftin, oricine ţi-o poate da. Dar în ultimă instanţă vei fi pierzător.”

“Fireşte, peste tot în lume sunt preoţi şi politicieni care sunt gata, doar stau şi te aşteaptă. Vii la ei şi ei sunt gata să îţi impună disciplinele lor. Se bucură de puterea care vine din impunerea propriilor idei altora.

Eu nu sunt aici pentru asta. Eu sunt aici să te ajut să te eliberezi. (…) eu te accept să te iniţiez în sannyas ca să te ajut să te eliberezi total de toate dogmele, de toate scripturile, de toate filosofiile – inclusiv de mine”

Opinia mea despre Osho

Nu ştiu ce părere aveţi voi dar eu cred că Osho ar fi trebuit să scrie cu adevărat. Spun asta pentru că scrierile publicate sub numele său au un caracter oral uşor de detectat. Sunt pline de pilde şi povestioare care poate în prelegerile sale aveau un rost bine definit dar puse pe hârtie devin greu de urmărit. De asemenea multe idei se reiau neexistând o structură clară a capitolelor, a paragrafelor etc. Se pare că o carte trebuie să fie ceva mi mult decât transcrierea unui monolog.

Pe de altă parte mă bucur că aceşti discipoli au avut minunata idee de a scrie prelegerile lui Osho pentru că altfel nu aş fi ajuns să îi cunosc ideologia ceea ce ar fi fost cu adevărat o pierdere pentru cultura mea generală.