Retragerea „Căpitanului” Francesco Totti. Am plâns și eu!

Retragerea „Căpitanului”! 28 Mai – Roma, în lacrimi! Legenda Francesco Totti se înclina în fața fanilor pentru cei 28 de ani de iubire necondiționtă. Am plâns și eu!

Nu am fost suporter Francesco Totti niciodată, nici măcar AS Roma. Am simpatizat întotdeauna cu rivalele, dar valoarea și talentul nu țin nici de afinități, nici de preferințe, de nimic. „Legenda Romei” s-a retras după 28 de ani în care a îmbrăcat un singur tricou.

28 Mai, AS Roma-Genoa, pe un Stadio Olimpico inundat în lacrimi, a fost cea mai neagră zi pentru suflarea giallorossa. Legendarul Totti avea să își agațe ghetele în cui. „Totti este Roma”, cu acest mesaj a fost întâmpinat „Il Capitano”. Bineînțeles, a fost unul dintre ele. Finalul partidei a adus sfârșitul agoniei. Am văzut ceva unic, cuvintele, oricum le-aș alege, nu pot descrie acele imagini care îți făceau pielea de găină și-ți umezeau ochii de-a binelea. După ce a făcut turul stadionului, și-a aplaudat fanii, s-a înclinat în fața lor și le-a mulțumit cu mâna pe inimă, a urmat discursul, scris de soția lui.

“Mulțumesc Roma. Un moment greu, care a venit acum, și-mi apasă pe umeri. Îmi place să cred că a mea carieră va deveni pentru voi o poveste de spus. S-a terminat definitiv. Mi-am îmbrăcat tricoul pentru ultima dată. Mă cuprine frica acum. Și nu este aceeași teamă pe care o aveam când eram în fața porții și trebuia să marchez golul victoriei.

Să fiu căpitanul aecestei echipe a fost o onoare. Sunteți și veți fi mereu viața mea. Inima mea va fi mereu cu voi. O să ajung acasă și voi plânge mult, ca un copil. Acum, eu am nevoie de voi. Sunt fericit că v-am oferit 28 de ani de iubire. Vă iubesc!”, acestea au fost cuvintele lui Totti în fața propriilor suporteri, suporteri care nu se puteau opri din plâns.

Repet, și eu am plâns, și nu aveam nici cea mai mică legătură, și nici nu sunt foarte sensibilă la chestii de genul. Azi l-am revăzut pe Totti, când a primit un premiu pentru întreaga activitate. Așa mi-am amintit de el și am vrut să vă povestesc și vouă, deși sunt sigură că unii dintre voi ați văzut deja imaginile despre care am scris mai sus. Au fost emoționante, merită un replay!

Sursa foto: Paolo Bruno/Getty Images

Ștefania

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago