Cancerul, o boală care te învaţă să iubeşti viaţa…

 

“Toate lucrurile pe care eu nu le mai pot face, ție nu-ți sunt refuzate. Deci, în lipsa mea, te rog, te rog, bucură-te de viață.

Prinde-o cu ambele mâini, ține-o bine, agit-o și crede în ea în fiecare secundă. Adoră-ți copiii. Chiar nu știi ce binecuvântat ești că poți striga la ei dimineața să se grăbească și să se spele pe dinți.

Îmbrățișează-ți iubitul și, dacă nu-ți întoarce strângerea, găsește pe cineva care să o facă.

Toată lumea merită să iubească și să fie iubit.

Nu te mulțumi cu mai puțin.

Găsește-ți un job care să-ți placă, dar nu-i deveni sclav. Nu va scrie pe crucea ta “Mi-aș fi dorit să muncesc mai mult”.

Dansează, râzi și mănâncă cu prietenii tăi. Prieteniile adevărate, cinstite, puternice sunt o binecuvântare totală și o alegere mai bună decât să trebuiască să împărțim loialitatea cu cineva doar pentru că există o legătură de sânge. Alege-i cu înțelepciune, prețuiește-i cu toată dragostea de care ești în stare.

Înconjoară-te cu lucruri frumoase. Viața are multă tristețe gri, dar găsește-ți curcubeul și urmează-l. Frumusețea există peste tot, doar că uneori trebuie să te străduiești puțin ca s-o vezi”.

Acest fragment face parte dintr-o scrisoare ce i-a aparținut lui Charlotte Kitley, o femeie care, la doar 35 de ani, s-a confruntat cu una dintre cele mai crâncene boli posibile, CANCERUL. Pentru că știa că va pierde în acest război, Charlotte a scris o serie de articole motivaționale. Întreaga scrisoare o puteți citi AICI. E o lecție pentru noi toți. A fost o femeie normală, cu doi copii, cu o viață absolut normală, cu visuri și planuri de viitor. Însă, din păcate, sănătatea este singurul lucru ce nu poate fi cumpărat sau negociat…

Și închei tot cu vorbele ei, referitoare la cancer: „Nu e ceva la ce ai putea renunța, de îndată ce te plictisești. El nu poate fi amânat pe mai târziu și între timp să te ocupi cu alte lucruri, mult mai interesante. Cel puțin, eu nu am reușit”.