Viața în București e un coșmar

Acum câteva zile am avut niște musafiri, un cuplu de prieteni din Constanța. Sunt foarte haioși, pentru că se tot miră de aglomerația din capitala noastră dragă.

-La cât te trezești, Rox, de regulă?

-Pe la 06.40 începe să sune ceasul, iar la 7 fix mă trezesc complet (am vreo trei alarme :D).

-Și cât faci până la serviciu?

-Mai puțin de o oră, zic mândră.

-Vai, mai puțin de o oră! exclamă ei.

-Păi, da, că sunt oameni care fac mai mult de o oră. De ce, voi cât faceți de acasă până la serviciu? Mai puțin de o jumătate de oră?

-Da, mult mai puțin. Și la cât ziceai că scapi de la muncă, la 6? Stai peste program?

-Se întâmplă să mai rămân, da, mai ales în ultima perioadă.

-Mda, așa e în corporații.

-Nu-i chiar așa, e doar un mit. Mie nu mi-a cerut nimeni, de când sunt angajată aici, să rămân peste program.

-Păi și atunci de ce stai?

-Am un mic proiect acum și e nevoie să rămân, pentru că mi-e mult mai comod să lucrez la birou decât să merg acasă, cu atât mai mult cu cât la ora aia (ora 18.00) este și foarte aglomerat. Mai pot lucra în weekend, dar cum toate weekendurile au fost pline în ultima perioadă, am preferat statul peste program.

Ieri dimineață, când am plecat de acasă cu mașina lor (am preferat să plec un pic mai devreme, ca sa scap de tramvai, pentru că aveam laptopul cu mine și voiam să scap de cărat), au rămas surprinși că se merge bară-la-bară. Le-am zis că e bine cum se circulă, că dacă am fi plecat după 07.30, atunci să fi văzut trafic.

Au mai rămas de surprinși de cât de cald e în București față de Constanța. Dar mie nu mi se pare diferență mare. Adică la fel de insuportabilă mi s-a părut căldura și în Mangalia, în Pitești sau în alt orășel.

În Bucuresti, viața nu e chiar așa un coșmar. Nu e deloc, în opinia mea. Depinde din ce punct de vedere privești lucrurile. Eu nu credeam că voi lăsa vreodată Piteștiul. Este un oraș pe care l-am iubit tare mult și va rămâne întotdeauna în sufletul meu. Dar am făcut o alegere acum câțiva ani, când am venit în Bucuresti, și nu o regret absolut deloc. Toți oamenii pe care îi cunosc și care sunt din provincie spun același lucru: că Bucureștiul este infernal și nu ar putea locui nicicând aici. Cred că traficul este singurul lucru care îmi displace, dar cu care m-am acomodat și nu mă plâng de asta. De fapt, nu prea am de ce să mă plâng. Poate pentru că iau tot ce e bun, iar când pun în balanță văd către ce parte înclină și uit ce a fost greu și dificil pentru mine din momentul în care am ajuns în capitală și până în prezent :).