Cu toții îl cunoaștem pe Mihai Eminescu, în special de la orele de română, unde absolut toți profesorii îl adorau, lâundându-i scrierile, interpretându-i metaforele; ce să mai, tipul a fost cel mai inspirat scriitor autothton, și avem cu ce ne mândri.
Cine a fost Mihai Eminescu
Născut pe 15 ianuarie 1850 (v-am spus eu, capricornii vor cuceri lumea), Eminescu a avut parte de o viață tumultoasă, dar și de foarte multe proiecte. Acesta a studiat la Viena, s-a implicat, de-a lungul anilor, în numeroase meserii, a fost profesor, redactor, director de bibliotecă, dar nu în ultimul rând, poet. Este bun prieten cu Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu, recunoscut printre intelectualii acelor timpuri, începându-și strălucita carieră prin 1883, când scrie Luceafărul, renumitul poem pe care toți ne prefacem că-l știm cap-coadă.
A fost îndrăgostit de Veronica Micle, iar aceasta cred că a fost iubirea secolului, un fel de Romeo și Julieta, însă varianta românească. Scrisorile acestora au fost publicate, iubirea lor tumultoasă, având multe probleme de gelozie care au cauzat despărțiri și împăcări constante în relația lor. Scrisorile acestora sunt deschise publicului larg, deși este puțin răutăcios să intrăm astfel în viața personală a cuiva, mai ales a lui, dar hei, să ne amintim că tuturor ne place bărfa.
Unele dintre cele mai frumoase versuri ale lui Eminescu aparțin poeziilor „Floare albastră”, „Iubitei”, „De-aș avea” și multe altele, fiind consacrat pentru creațiile de iubire, natură, dar și moarte. Cu toții ne amintim însă din manualele de limba română „Somnoroase păsărele”, „Ce te legeni” sau „O, rămâi”, care apropo, are o interpretare muzicală foarte intesă a trupei Firma.
A intrat în istorie cu poezia „Luceafărul”
Totuși, nu a ajuns o asemenea figură ușor. Munca pe care a depus-o de vede în toate scrierile sale, toate poeziile au acel ceva ”personal”, plus faptul că toate se centrează pe natură. „Fiind băiat păduri cutreieram” este cea mai cunoscută pentru tema naturii, iar inversiunile, figurile de stil, au fost întotdeauna elementele care l-au consacrat pe Eminescu, deoarece nimeni nu-l putea egala.
Desigur, nu omitem „Luceafărul”, care, pe lângă faptul că este foarte lung, deține tema iubirii, are și ceva ce este specific eminescian: condiția omului de geniu. Nu degeaba Eminescu a studiat filosofia, căci în acest poem, cât și în „Glossa” ori „Cugetările sărmanului Dionis” acesta abordează diferite teme filosofice, însă se centrează pe condiția omului intelectual care se retrage în singurătate. Un fel de Bacovia, dar mai galant.
Eminescu a fost și este iubit datorită faptului că și-a putut exprima sentimentele cât se poate de sincer, însă a făcut-o astfel încât să-l înțeleagă doar cine trebuie. Adică oamenii ca el, intelectualii, oamenii care iubesc, care nu își reprimă sentimentele și au o stimă de sine la fel de mare ca înălțimea la care s-a ridicat Luceafărul.
Oh, încă un detaliu mic. Ați observat cât de bine arăta Eminescu? Un intelectual chipeș. De asta avea nevoie România atunci. Și acum. Însă este o emblemă a culturii românești, iar poemele sale vor fi nemuritoare.
”De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.” (Glossa)