M-am gândit să formez o lume a mea, aşa cum doresc eu.
Vreau ca în serile albastre să mă urc într-o trăsură mânată de doi căluţi, cu birjar sau nu, pentru mine nu are importanţă, deoarece am avut cal (mă rog, bunicul meu a avut) şi ştiu să-l mânui.
Vreau să privesc stelele şi să mă bucur de aerul curat şi nepoluat.
Vreau să nu mă mai las dusă de val şi să beau mai puţin când ies în club, să conduc mai prudent şi mai calm pentru că viteza nu ajută la nimic, să nu mai mai enervez aşa repede, să mă culc mai devreme şi să mă trezesc a doua zi odihnită. Să învăţ din greşeli şi să iau deciziile potrivite pentru viaţa mea.
Schimbările astea ar fi aşa, pentru sufletul meu, că cei din jur ar rămâne la fel, dar măcar să am satisfacţia că sunt diferită de restul…
La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…
Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…
Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…
La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…
Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…
Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…