RoxanaB

De unde vine plăcerea românului de a cumpăra cât mai multă mâncare?

Niciodată nu am găsit o explicație. Să nu credeți că întrebarea de mai sus nu mă vizează și pe mine. Când intru în hipermarchet, uneori chiar umplu căruciorul. Pun te miri ce, de la ouă, lapte, fructe, legume, carne (întotdeauna carne!), pop corn sau pufuleți, ori ingrediente pentru mâncare chinezească (pentru că e nașpa să ți se facă poftă și să nu ai în casă ce-ți trebuie) până la chestiuțe de femeie, gen spray deodorant + antiperspirant, pastă de dinți (deși mai sunt vreo două începute pe acasă), dischete demachiante etc, sau alte chestii serioase pentru casă, precum becuri (să fie, nu se știe când se arde vreunul și să am de înlocuit), două farfurii (îmi plac mult cele albe, cu model pe margine, astfel că iau, din când în când, câte două), o floare în ghiveci, uneori, un odorizant pentru mașină ș.a.m.d. Pregătită ca pentru război.

Tot ce am scris mai sus, mănânc și folosesc. Nu arunc niciodată absolut nimic. Așa că, în ceea ce mă privește, am răspuns la întrebarea din titlu. Îmi place să mănânc bine. Aşa că da, ştiu de ce cumpăr. Plus că este şi tentant, când vezi atâtea lucruri frumos aranjate, parcă-ţi iau ochii.

Bun… Dar cei care aruncă super multă mâncare? Cunosc familii care cumpără în prostie, nu doar de Paște sau de Crăciun (atunci chiar că exagerează cu „a avea de toate pe masă”), ci lunar, la fiecare salariu. Salamul sau parizerul feliat nu rezistă decât câteva zile. Dar ei iau o juma’ de kil, iar apoi ajunge hrană pentru câinii străzii (ceea ce, sigur, nu e tocmai rău, dar la mine în zonă nu am mai văzut un câine al străzii de câţiva ani). Legumele, de asemenea, nu rezistă pentru foarte multă vreme (eu obișnuiesc să le mai și congelez, când văd că nu reușesc să le termin de mâncat). Și multe altele pe care le-am văzut aterizând la ghenă.

Pentru ce atâta risipă? Doresc să înțeleg. De ce să dai banii și apoi să arunci? Să ne înțelegem, persoanele despre care am scris aici sunt oameni de rând, care muncesc de dimineața până seara, deci nu au un trai la nivel înalt. Nu mai vorbesc aici și de poluare, că deja intru în altă discuție. Ci doar de banii aruncați în coșul de gunoi. De ce?

Roxana Brănișteanu

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. De aceea, scriitoare. De aceea content writer. De aceea, realizator și moderator emisiune radio. Mai ales, de aceea Organizator evenimente culturale (Book Club, Books&Wine, Book Camp. Toate sub brandul cultural iCarte, iParte. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

Recent Posts

Cum a fost la clubul de lectură ,,Sunt Ana şi sunt nebună” de Oana Nicolau

La prânz, într-o sâmbătă care promitea tihnă, liniștea de la Scara 0 a fost înlocuită…

2 luni ago

Când literatura devine incomodă: „Portocala mecanică” de Anthony Burgess

Majoritatea lecturilor ne oferă un refugiu. Ne scot din cotidian, ne relaxează, ne confirmă valori…

2 luni ago

Începutul lumii în care trăim astăzi: Despre „Anul lupilor”, de Ina David

Există romane istorice care încearcă să reconstituie o epocă. Altele dau senzația că asistăm la…

4 luni ago

Cum a fost la clubul de lectură „Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami

La ultima întâlnire a clubului nostru de lectură am discutat romanul „Pădurea norvegiană” de Haruki…

4 luni ago

BOOKS&WINE: O seară cu Doina Ruști și Marius Manole

Pregătiți-vă simțurile pentru un eveniment de o eleganță aparte! Pe 26 martie 2026, începând cu…

4 luni ago

Tabăra de Lectură iCarte, iParte 2026: 5 zile în care povestea ești TU

Există un moment în care o carte bună nu mai încape între două coperți. Simți…

4 luni ago