RoxanaB

De unde vine plăcerea românului de a cumpăra cât mai multă mâncare?

Niciodată nu am găsit o explicație. Să nu credeți că întrebarea de mai sus nu mă vizează și pe mine. Când intru în hipermarchet, uneori chiar umplu căruciorul. Pun te miri ce, de la ouă, lapte, fructe, legume, carne (întotdeauna carne!), pop corn sau pufuleți, ori ingrediente pentru mâncare chinezească (pentru că e nașpa să ți se facă poftă și să nu ai în casă ce-ți trebuie) până la chestiuțe de femeie, gen spray deodorant + antiperspirant, pastă de dinți (deși mai sunt vreo două începute pe acasă), dischete demachiante etc, sau alte chestii serioase pentru casă, precum becuri (să fie, nu se știe când se arde vreunul și să am de înlocuit), două farfurii (îmi plac mult cele albe, cu model pe margine, astfel că iau, din când în când, câte două), o floare în ghiveci, uneori, un odorizant pentru mașină ș.a.m.d. Pregătită ca pentru război.

Tot ce am scris mai sus, mănânc și folosesc. Nu arunc niciodată absolut nimic. Așa că, în ceea ce mă privește, am răspuns la întrebarea din titlu. Îmi place să mănânc bine. Aşa că da, ştiu de ce cumpăr. Plus că este şi tentant, când vezi atâtea lucruri frumos aranjate, parcă-ţi iau ochii.

Bun… Dar cei care aruncă super multă mâncare? Cunosc familii care cumpără în prostie, nu doar de Paște sau de Crăciun (atunci chiar că exagerează cu „a avea de toate pe masă”), ci lunar, la fiecare salariu. Salamul sau parizerul feliat nu rezistă decât câteva zile. Dar ei iau o juma’ de kil, iar apoi ajunge hrană pentru câinii străzii (ceea ce, sigur, nu e tocmai rău, dar la mine în zonă nu am mai văzut un câine al străzii de câţiva ani). Legumele, de asemenea, nu rezistă pentru foarte multă vreme (eu obișnuiesc să le mai și congelez, când văd că nu reușesc să le termin de mâncat). Și multe altele pe care le-am văzut aterizând la ghenă.

Pentru ce atâta risipă? Doresc să înțeleg. De ce să dai banii și apoi să arunci? Să ne înțelegem, persoanele despre care am scris aici sunt oameni de rând, care muncesc de dimineața până seara, deci nu au un trai la nivel înalt. Nu mai vorbesc aici și de poluare, că deja intru în altă discuție. Ci doar de banii aruncați în coșul de gunoi. De ce?

Roxana B

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

Recent Posts

BOOK CLUB: Marea liniștii, de Emily St. John Mandel

Clubul de lectură al lunii aprilie aduce un scriitor contemporan străin, de această dată prin…

o zi ago

BOOK CLUB cu Radu Paraschivescu: Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri

Luna martie a fost dedicată celor două cluburi de lectură, din 2, respectiv 16 martie.…

5 zile ago

Tabăra de Lectură pentru Adulți merge la Veseud, în Sibiu!

Dragi cititori, iată-ne ajunși la a VII-a ediție a taberei de lectură pentru adulți. De…

o săptămână ago

BOOK CLUB: Furia, de Alex Michaelides

Luna martie este magică și pentru că avem două cluburi de lectură programate. Unul a…

3 săptămâni ago

Books and Wine cu vin, cărți și poezie

În mijlocul atmosferei vibrante și pline de inspirație a capitalei, am organizat pe 1 martie…

3 săptămâni ago

Book Club Măștile fricii, de Camelia Cavadia

Într-o atmosferă plină de pasiune literară și gusturi dulci, cluburile noastre de lectură din București…

3 săptămâni ago