S-a întâmplat vreodată să staţi cu cineva din interes?
Trăim într-o societate nebună. Nu poţi alege de fiecare dată cu sufletul. E atât de relaxant să ştii că trăieşti decent, să nu te simţi murdar niciodată pentru deciziile tale. Însă lumea în care trăim ne face să mai intrăm şi pe arătură, ca să zic aşa.
Până la aceşti anişori, m-am lovit de fel si fel de situaţii. Acum câţiva ani, am venit în măreaţa capitală cu o mie de gânduri şi de planuri. Printre primele interviuri, s-a aflat cel pentru postul de assist.manager, care s-a dovedit a fi o mare păcăleală. Viitorul meu şef avea nevoie de o assist.personală. Am ales să plec înainte de a mi se face vreo propunere, nu ştiu cât de bine a fost, cert e că n-am avansat foarte mult până în ziua de azi. În schimb, sunt împăcată cu mine însămi.
Cândva, mi s-a întâmplat să ies în oraş cu un tip. Zic tip, dar micuţul de el avea numai 22 de ani, la final de studii, fără job, în concluzie fără bani. Nu sunt o materialistă, iar cei care mă cunosc ştiu asta. Însă, ăsta e modul meu de gândire: dragostea trece, de multe ori, prin stomac. Dacă la început e totul roz şi frumos, mai apoi vor apărea discuţii.
Am mers cu el la Ramayana, am povestit vrute şi nevrute, a comandat fiecare ce a poftit, de la prajituri până la ceaiuri. Aa, să nu uit, săruta al naibii de bine! Exact tipul de băiat cum îmi place mie, afectuos, tandru, romantic, bla-bla-bla… La final… am împărţit nota de plată.
Paralel, mai exact cu o seară înainte, am ieşit cu un alt tip, de 35 de ani. Nu ma judecaţi, na, ca fată singură, ce poţi să faci când eşti invitată în oraş?! Refuzi unul, doi, trei, dar de plictiseală, accepţi… o cafea.
Aşaaa… Tipul asta, pe propriile picioare, îmbrăcat bine de tot, cu funcţie, cu maşină (mai mişto decât Loganul meu), m-a dus la o pizzerie. O pizza plina de sos dulce, roşu, care îi mai pica din gură din cand în când şi apoi îşi ţuguia buzele către mine pentru un pupic. Mai, mai să o iau la fugă!
Ce vreau să spun este că am ieşit în continuare cu “ăla mic”. Atât de bine mă simţeam cu el, atât de drag îmi era de el, nu aveam cum să ies cu libidinosul milionar! Şi nu regret, deciziile mele au fost, poate, greşite, în multe momente ale vieţii mele, însă m-au ajutat să păstrez, şi azi, demnitatea, bunătatea şi credinţa. Nu de puţine ori, am avut haos în minte şi în suflet, dar am ştiut să mă „mulez” după oamenii din viaţa mea, indiferent că făceau parte din clasa se sus, de jos sau de la mijloc.
View Comments
am incercat cat pe posibil ca nu fiu cu cineva din interes. incerc sa-mi tin interesele acasa daca stiu (desi mai degraba doar crezi, nu ai certitudinea) ca poate afecta negativ pe cineva.
te-a deranjat ca a trebuit sa imparti factura?
da, o luam si pe aratura uneori. mi-ar placea sa nu fie asa, dar nahhh
nu m-a deranjat pt ca stiam ca nu are, eram cam la acelasi nivel dpdv financiar
dar daca avea mai mult? intreb doar de curiozitate, sa nu se inteleaga gresit
mama l-a invatat pe fratele meu ca, atunci cand iese in oras cu o fata, sa-i plateasca consumatia! sau, cum zicea o buna prietena de-a mea, "nu mananca o saptamana intreaga, dar imi plateste sucul cand iesim in oras" ;)
si, la o adica, daca are?? care ar fi motivul pt care sa nu ar plati o amarata de cola? zic si eu...
nu e vorba de o cola. vorbeam cand e mai scump. nici eu nu-mi permit mai scump de ex. adevarul ca nu am iesit undeva cu cineva la ceva scump scump. cola, cafea, pizza, chestii de astea. nu ca sunt zgarcit sau nu pot sa am gusturi, numai ca asa s-a nimerit. dar chiar daca as ramane fara bani in buzunar totusi platesc eu, nu ptr ca sunt barbatul si prostii de astea, ci ptr ca asa mi se pare corect din partea mea.
si, am o chestie cu gandirea asa old fashion din partea femeilor. nu ma refer la factura ci in general la relatia femeie-barbat in contextul asta mai old fashion al gandirii. si desi ceva la chestia asta irks me (nu stiu cum sa o explic totusi pe scurt) totusi culmea ajung sa o urmez in unele situatii (cum e sa platesc eu de ex, si sa nu impartim)
In viata trebuie sa stii sa iei decizia convenabila tie. Nu tebuie sa te gandesti niciodata la partea financiara, la aspectul fizic si comportamentul unui barbat perfect. Si spun asta, deoarece daca vrei bani inseamna ca nu vei gasi niciodata dragostea adevarata iar daca vrei dragoste inseamna ca vei ajunge sa ai un trai deosebit de modest si sa renunti la anumite placeri ale vietii. Cred ca cel mai bine ca femeie, e sa fii independenta si sa nu fie nevoie sa depinzi de nimeni. Ca femeie de afaceri, cu un cont gras in banca, relatii in domeniul in care activezi si respect din partea celor care te cunosc, poti cu usurinta sa iti permiti sa te indragostesti de unul fara bani sau de unul cu acelasi buget ca al tau incercand sa il cizelezi.(ca nah, tu esti o femeie umblata si stii cum trebuie sa se comporte o persoana in societatea de azi).Legat de tine, cred ca ar trebui sa faci o excursie in asa numita "jungla" a barbatilor pentru a-l gasi pe adevaratul Tarzan destinat tie. Dar ai grija, desi e una dintre cele mai des frecventate destinatii, acest teritoriu e plin de pericole chiar si pentru cele mai descurcarete turiste. Asadar, bafta draga mea in "jungla" sper sa ti se prelungeasca sejurul, sa aplici pentru cetatenie si sa iei viza ca mai apoi sa ajungi sa te imperechezi. :)
Eu cred ca ai luat ce-a mai buna decizie...( sa te vezi cu pustiul si nu cu libidinosul) , te cunosc destul de bine si stiu ca nu ai fii iesit cu unul din interes..., sti destul de bine ca banii nu aduc fericirea asa cum o stiu si eu destul de bine ;)..., sti la ce ma refer...