Filmul de weekend: Scufiţa roşie

Cum am o întreagă listă de cărţi de citite, la fel am una şi cu filme. Din păcate, nu reuşesc să mă ţin de treabă, pentru că îmi ies în cale tot timpul alte şi alte cărţi şi filme. Am văzut azi filmul cu titlul de mai sus pentru că văzusem trailerul acum ceva timp şi mi-a atras atenţia o scenă mişto (de dragoste) dintre personajele principale. Şi, bineînţeles, de curiozitate. Voiam să văd dacă s-a păstrat ceva din populara poveste a Fraţilor Grimm. Catherine Hardwicke, cea care a regizat seria „Twilight”, a adus o poveste frumoasă, plină de suspans şi mister, care, deşi nu are mare lucru în comun cu cea despre care spuneam, pentru că aceasta este una pentru adulţi – o legendă reinventată a Scufiţei cu mantia roşie, pe care ne-o amintim cu toţii, te ţine curios până la final. În film avem şi un personaj nou: vârcolacul.

Mi-ar plăcea să se facă un film şi după „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”. N-ar fi fain, serios!? Poate tot cu vârcolaci (deşi mie îmi plac mai mult vampirii… adică pare mai ok să vezi sugându-se puțin sânge 😅 decât mâncându-se din om). Şi desenele cu Elsa ar fi tare să apară sub forma unui film. În viziunea mea, aş face-o pe Elsa vrăjitoare, eventual. În fine, scuzaţi-mă dacă bat puţin câmpii. Tot ce am urmărit SF a fost „The vampire diarees” şi, pentru că nu m-am putut opri până când nu am luat toate sezoanele, se pare că acum am rămas cu ceva de la ele.

Amanda Seyfried joacă foarte bine, ca de fiecare dată. Însă Scufiţa noastră, cu feţişoara ei angelică, este, totuşi, cam „pornache” (haideţi, recunoaşteţi, chiar are ceva porno, şi nu mă refer doar la buzele alea cărnoase şi frumos conturate :D). Revenind la poveste, tânăra Valerie este îndrăgostită de un băiat din sat, însă mama ei îi cere să se căsătoarească cu un altul, datorită poziţiei financiare pe care o avea acesta (altul este motivul, dar îl aflăm pe parcursul filmului).

Totul se schimbă, când sora lui Valerie este muşcată şi omorâtă de către vârcolacul de care sătenii ştiau că există, însă care nu le mai făcuse probleme de ani buni. Foarte interesant felul în care regizoarea ne păcăleşte şi ne face să credem că vârcolacul este ba bunica, ba logodnicul lui Valerie, ba cel pe care îl iubeşte. Valerie nu are încredere în nimeni şi face eforturi uriaşe pentru a descoperi cine este creatura, cu atât mai mult cu cât aceasta îi vorbeşte, iar tânăra o şi înţelege. Cui îi place filmul, va avea un oftat trist atunci când Valerie îşi înjunghie iubitul nevinovat.

Un actor preferat de mulţi, cred, se regăseşte şi aici: Gary Oldman, care reuşeşte să-şi intereteze, şi de această dată, rolul. Nu este un film de 10, poate de 7, însă este interesant de văzut.