Îmi pare rău, dar nu mai dau bani. Nici măcar pachetul meu cu mâncare.
M-am săturat de mâini întinse.
Așa cum m-am săturat să-i văd peste tot. M-am întors de curând din Roma și erau și acolo. În tren, pe stradă, la metrou. „Sono rumeni”, se auzeau murmurele. M-am prefăcut și eu că sunt italiancă…
Și exact cum zicea Dinică în „Filantropica”: „Vino la mine și impresionează-mă, emoționează-mă, stoarce-mi o lacrimă. Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”. Orice ca să mă faci să-ți dau ceva. Măcar așa, pe vorbe aurite scoase din cerul gurii tale negre.
Sâmbă după-amiaza clubul de lectură iCarte, iParte a adus împreună iubitorii de litere. Într-un cadru…
Încheiem anul cu emoție și curaj. Anul acesta l-am traversat împreună prin povești și dezbateri,…
Există locuri în care mergi doar să te odihnești. Și, poate fără să ne dăm…
Sâmbătă ne-am întâlnit pentru o seară specială, dedicată volumului ,,Cartea blestemelor", semnat de Andrei Ruse.…
Clubul de lectură iCarte, iParte revine cu o ediție specială dedicată uneia dintre cele mai…
Ai Un Singur Motiv să citești această recenzie. Și multe alte motive care derivă din…