Cultura generala

Pe meleaguri românești: Cimitirul Ungureni, cel mai frumos din câte am văzut

Nu am plănuit să vizitez Craiova anual, dar văd că se întâmplă. Așa e când ai vloguri de făcut cu oameni dragi care spun lucruri faine despre cărțile pe care le citesc 😊 – pentru asta vă aștept pe Youtube, în fiecare săptămână, cu vlogul de marți 📖). 

În urmă cu un an vizitam unul dintre cele mai frumoase parcuri văzute vreodată – Parcul Romanescu, și îmi luam o mică lecție de istorie din Muzeul Olteniei (click pe fiecare pentru cine dorește să citească articolul). De data aceasta, nu am vizitat foarte mult, am avut puțin de lucru (eu chiar iau în serios treaba asta cu vlogurile; noroc că-mi place ce fac 😊📖), dar m-am bucurat că am reușit să ajung într-un loc în care nu mai fusesem.

Cimitirul Ungureni

Spuneam în titlu că acesta este cel mai frumos din toate cimitirele văzute. Dar sunt cât se poate de îndreptățită să spun asta, pentru că… n-am mai vizitat altele 😊. Urmează cimitirul Bellu din București și sper să ajung și la Săpânța (nu am ajuns deloc în Maramureș), după care pot face un top. 

Pare cam… bizar, nu? De ce ai face o pasiune pentru cimitire? 😅 Acum câteva luni, când am mers in Glasgow, am vrut să vizitez Cimitirul Necropolis, însă n-am convins-o pe Andreea 😁. Iar în Craiova n-am convins-o pe Felicia. Noroc că pe lumea asta există și bărbați. Cu cine să te plimbi printr-un cimitir dacă nu cu un bărbat? 😅

Îmi plac cimitirele vechi. Cele dintr-un alt secol, cu sculpturi deosebite, cum nu vezi într-un cimitir obișnuit.

Revenind la Ungureni, cimitirul mai sus menționat, este un monument memorial și funerar (pentru cine dorește, îl găsește pe strada Pinului din Craiova). 

Monumentul funerar al lui Jean Mihail

Pot spune că acesta este monumentul care m-a impresionat cel mai mult din tot cimitirul. Situat în imediata apropiere a monumentului funerar al familiei Mihail, care îl înfățișează pe Ioan C. (Jean) Mihail, monumentul este un cavou construit în 1896, în stil ionic grecesc, de sculptorul român Carol Storck. La exterior, cei doi lei maiestuoși din bronz, turnați la atelierul Antoine Durenne din Paris, străjuiesc monumentul. Imediat lângă putem vedea și bustul lui Jean Mihail. De numele acestuia se leagă mare parte din istoria Palatului Jean Mihail – care, azi, este Muzeul de Artă din Craiova.

Monumentul funerar al familiei Vorvoreanu-Pleșia

Acest monument face parte dintr-o serie de opere importante realizate în țara noastră de Rafaello Romanelli (vedeți bustul regelui Carol I al României de la Castelul Pelișor sau statuile lui A. I. Cuza de la laşi şi Craiova). Turnat în bronz la începutul secolului al XX-lea, a fost declarat Monument de Artă pe vremea când comunișii erau la putere. După 1989, monumentul a fost vandalizat, iar lanțurile din bronz ce împrejmuiau monumentul au dispărut cu totul, opera lui Romanelii nemaifiind ce a fost odată…

Și poza de final 🙈:

Roxana B

Iubesc cărțile. Am crescut cu ele. Am plâns pe ele. Am râs alături de personaje și am suferit deopotrivă. Cărțile au contribuit la dezvoltarea mea de-a lungul anilor. De asemenea, îmi plac oamenii care citesc. Iubesc oamenii care nu citesc, dar se lasă conduși către lectură. Mă bucur că pot contribui cu un grăunte la treaba asta. De aceea, blog. De aceea, vlog. Asta facem aici, în această comunitate de pasionați de citit: împărtășim din ceea ce citim și îi îndreptăm pe alții către citit. “Fiecare trebuie să-și găsească acea cale care i se potrivește cel mai bine. Trenul nu poate merge decât pe șinele de cale ferată” (Yoga Swami).

View Comments

  • Ha! Eu am fost la Bellu, cu Druș, prin 2006, abia am convins-o să meargă cu mine; aveam o pasiune pentru Iulia Hașdeu și vroiam neapărat să-i văd mormântul, castelul de la Câmpina îl vizitasem deja; îți spun sincer că mai mult m-am înfiorat în castel, decât la mormânt, e ceva aparte acolo.

      • Oook. :-D Dar sa stii ca era sa raman fara aparatul foto cand am fost cu Drus, pt ca e interzis sa faci poze. Noi intrasem prin alta parte atunci, nu pe la intrarea principala si ca atare n-am vazut anuntul cu "Fotografiatul interzis". Din fericire, paznicul peste care am dat a inteles intr-un final.

  • Nu am mai trecut demult prin Ungureani spre parc, dat am vazut imediat lipsa unei statui feminine nud din bronz, chiar de pe aleea principala.. păcat ca era foarte veche si frumoasa.. Si mai interesant era înscrisul de pe mormânt. Daca are cineva poze sa le faca publice..

Recent Posts

BOOK CLUB cu Radu Paraschivescu: Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri

Luna martie a fost dedicată celor două cluburi de lectură, din 2, respectiv 16 martie.…

4 zile ago

Tabăra de Lectură pentru Adulți merge la Veseud, în Sibiu!

Dragi cititori, iată-ne ajunși la a VII-a ediție a taberei de lectură pentru adulți. De…

6 zile ago

BOOK CLUB: Furia, de Alex Michaelides

Luna martie este magică și pentru că avem două cluburi de lectură programate. Unul a…

2 săptămâni ago

Books and Wine cu vin, cărți și poezie

În mijlocul atmosferei vibrante și pline de inspirație a capitalei, am organizat pe 1 martie…

3 săptămâni ago

Book Club Măștile fricii, de Camelia Cavadia

Într-o atmosferă plină de pasiune literară și gusturi dulci, cluburile noastre de lectură din București…

3 săptămâni ago

Tabăra de Lectură de la Transylvanian Inn (Bran)

Încă o Tabără de Lectură specială am avut în Luna Îndrăgostiților, în inima munților, la…

3 săptămâni ago