Pe meleaguri românești: Târgu Jiu și Vârful lui Roman

Se zice că dacă faci la final de an cam tot ce-ți place, la fel va fi și în cel care vine. Așadar, unul dintre ele era să călătoresc ori să colind prin munți, dacă o călătorie în adevăratul sens nu prea ne permite pandemia.

Despre Munții Căpățânii zău că nu-mi amintesc prea multe de la ora de geografie. Iar despre Vârful lui Roman sau Buila Vânturarița nici atât. Le-am descoperit weekendul trecut, așa că vă invit la acest mic jurnal pe meleagurile românești:). 

Vârful lui Roman, 1850 m, situat la aproximativ 17 km de oraşul Horezu.

La Nord: Latoriței, Ciunget, Malaia

La Est: Stanele Cocora și Piscu Lung, Buila

La Vest: Vârful Ursu, Stâne

La Sud: Mănăstirea Alina

Încep cu munții, exact cum a fost și ordinea. Întâi am ajuns în Târgu Jiu, la prietena mea Ioana, iar a doua zi am urcat în munți. Eu am uitat să întreb, ea a omis să-mi spună, așadar nu am știut că nu e pic de semnal și aproape că am fost dată dispărută două zile 😃. A fost frumos datorită peisajelor, dar trebuie să recunosc că nu-mi place să fiu atât de lipsită de restul lumii, nu mai mult de o zi-două 🙈.

Dacă mi-ați citit și celelalte articole, sigur v-ați prins că nu sunt eu o montanistă/munțomană (apropo, nu știam că ambele sunt în DEX :D). Iubesc natura și munții, dar cei din urmă nu au atât de multă prioritate încât să ajung deseori acolo.

Însă de fiecare dată când am ocazia și prind puțin timp, mă aventurez. Fie că am de mers ceva kilometri prin zăpadă, unde primele picioare de om care au călcat au fost… ale mele (înaintea mea fiind doar iepurii sau ce alte vietăți or mai fi mers pe-acolo – vedeți în story-urile mele de pe Instagram).

Nu am făcut un traseu programat și gândit, dar pentru a ajunge la cabana din Vârful Roman nu ai acces cu mașina decât până la un anumit punct. Nu este o zonă care să țină de o primărie anume, așadar singurii care dezăpezesc sunt cei care dețin pensiuni (cred că maximum șapte pensiuni am numărat pe toată porțiunea de 15 kilometri).

Nu am știut la cât răsare soarele, așadar nu l-am prins la țanc, dar tot mi-am încălzit sufletul (și chiar chipul) cu razele lui :P.

Drumurile, nu destinația

A spus-o un clasic, o susțin și eu. Înainte abia așteptam să ajung undeva. Acum doar mă bucur mult de ce întâlnesc pe drum, de peisaje, de natură, de companie. Am avut mult noroc pentru că am prins zăpadă. Ninsese cu doar trei zile în urmă.

Farmecul drumului constă în trasee sălbatice, drumuri pe care nu au mers decât câteva mașini, stâne de oi și de vaci, familii cu copii jucându-se în zăpada de peste un metru, aventurieri plimbându-se cu ATV-urile.

Din păcate, nu am reușit să vizităm mai nimic, deoarece cabana prietenei mele încă nu este terminată și a fost nevoie să facem una-alta; îmi place să dau o mână de ajutor și să pot contribui cu ceva 😊. Nu există magazin, ioc semnal, doar tu și natura. Uneori, e  fain și chiar necesar să ajungi și în astfel de locuri.

Chiar dacă trebuie să cari apă cu cârca, la propriu, pentru că vă spuneam că nu ai acces cu mașina decât până la un anumit punct (mai exact până la Pensiunea Vârful lui Roman; nu mă deranjează să le fac reclamă gratuit, deoarece datorită proprietarului am putut ajunge cu mașina măcar până aici). Avem totuși curent în zonă datorită generatoarelor şi panourilor fotovoltaice. 

Proiect de 10 milioane de euro

Doi oameni de afaceri au încercat aici o investiție uriașă: nu mai puțin de zece milioane de euro, pentru o pârtie de schi cu o lungime de 800 de metri şi o instalaţie de teleschi, o a doua pârtie, cu o lungime de 5.000 de metri şi o instalaţie de telescaun; toate acestea ar fi trebuit finalizate la sfârșitul anului 2021.

Zona a fost promovată și denumită ca o “Elveție a României”, ceea nu e greșit, dacă ajungeți și vedeți peisajele, pentru că zona are un potențial turistic uriaş. Din păcate, cei doi afaceriști nu au luat în calcul câteva aspecte extrem de importante: stațiunea nu avea curent electric, apă şi canalizare, iar drumul de acces era aproape impracticabil iarna. Pentru a ajunge din Horezu la Vârful lui Roman, ai de urcat un drum de 14 kilometri în serpetine și nu este loc pentru două mașini.

Când ne-am întâlnit cu un șofer care venea dinspre pensiune, treaba s-a complicat ușor, chiar dacă aveam o mașină 4X4 și am putut intra în zăpadă pentru a crea puțin spațiu să treaca cealaltă mașină.

E păcat de locul acesta cu atât de mare potențial. Cum spuneam mai sus, nu există curent, nu există apă curentă şi nu este canalizare. Dar există pârtia de schi. Cel puţin, primii 800 de metri din ea. Unii deja au pus anunț de vânzare a pensiunilor construite.

Târgu Jiu, cu a lui eroină și minunata operă a lui Brâncuși

Ne întoarcem la Târgu Jiu acum, pentru că nu vreau să las acest orășel “nepovestit” 😊. Surprinzător că are așa multe case frumoase, unele în stil brâncovenesc, dar știam desigur de  sculpturile deosebite create de Constantin Brâncuşi.

Târgu Jiu este mic – pentru mine, cel puțin, care am trăit în Pitești si mai apoi în București – dar este cel mai mare din județul Gorj. Acesta a dat României numeroase personalități, printre care cel menționat mai devreme, Constantin Brancuși, Gheorghe Magheru, Horațiu Mălăele, Ecaterina Teodoroiu și Tudor Vladimirescu.

Rămân puțin la Ecaterina Teodoroiu (nu foarte mult, căci nu va fi un articol cu lecții se istorie), despre care prietena mea spune, citez, “Dacă ar fi să mă nasc în acea perioadă, aș vrea să pot face tot ce a făcut aceasta femeie; o admir enorm!”. 

„Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi” 

– Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, 23 august 1917

Osemintele Ecaterinei Teodoroiu sunt îngropate chiar în centrul oraşului, în Piaţa Prefecturii (foto mai jos).

Opera lui Brâncuși

Mai spun și eu că Brâncuşi a fost un sculptor ce a făcut cunoscută România peste hotare? Acesta a avut expoziţii în Franţa, Elveţia, Anglia, SUA şi Olanda, iar talentul şi creativitatea sa au fost foarte apreciate de iubitorii de artă.

Cele trei componente – Poarta Sărutului, Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului – reprezintă un omagiu adus eroilor ce au fost jertfiţi în primul război mondial. Sunt singurele creaţii brâncuşiene situate în aer liber, aflate pe o axă de peste un kilometru.

Constantin Brâncuși: “Coloana mea nu poate avea nici soclu, nici capitel, cum au coloanele antice, ea nu are nici început și nici sfârșit” – exact așa 😊.

Mă opresc aici, deja am lungit articolul, dar sper că v-am captat puțin atenția. Revin cu alte locuri faine din Târgu Jiu – Horezu pe la anu’, când plănuiesc să fac o nouă vizită (Vai, cât de rău îmi pare că nu m-am oprit în Pădurea Colorată Dumbrava! Pentru unii am înțeles că nu e așa spectaculoasă, dar e ceva ce nu vezi în fiecare zi și pe orice drum 😊).

Acum câțiva ani am mai fost prin zonă, unde am vizitat Mănăstirea și Peștera Polovragi, dar am pierdut pozele. Vă mai las câteva fotografii cu ce am mai vizitat prin oraș (apropo, nu știu dacă am gorjeni pe-aici, dar m-a fascinat Universitatea, am fotografit-o din toate unghiurile :Pș și liceul Tudor Vladimirescu mi-a plăcut foarte mult, hm… cam tot ce are arhitectură, ce să mai! :P).

Ah, încă un lucru interesant și care a ținut presa pe jar, cât și locuitorii orașului și nu numai este legat de Arethia Tătărescu, al căreu bust a fost dat jos de pe soclu pe motiv că avea sânii mult prea mari. Dacă nu greșesc, bustul a fost ridicat chiar ”noaptea, ca hoții”, pntru cine își mai amintește expresia.

Arethia Tătărescu, supranumită “marea doamna a Gorjului”, este cea care l-a ajutat pe marele artist Brâncuși să realizeze ”Coloana fără Sfârşit”, ”Masa Tăcerii”, ”Poarta Sărutului” şi ”Aleea Scaunelor”. În schimb, nu deraznjează pe nimeni că fix în centrul intersecției orașului Târgu Jiu se află un alt bust (mai jos, în galeria foto). Ș

i uite așa am ajuns noi cap de afiș în publicațiile britanice, care au scris despre cum un ministru al Culturii a luat decizia de a îndepărta bustul celei menționate din cauza… ”sânilor prea sexi” (sau ”prea mari”, ceva de genul).

Un An Nou fericit, cu multe realizări și să ne aducă tot ce ne-a lipsit în acest 2020! 🤗

PS: Mulțumesc că ați trecut pe la mine, iar dacă vă plac articolele, vă invit să vă abonați :).