Pe meleaguri românești: Vârful Caraiman, Babele și Sfinxul

Sâmbătă, ora 06.00. Ne-am întâlnit toate patru în Gara de Nord București. Inițial, spusesem că mergem cu trenul, dar ne-am dat seama că e mai potrivit cu mașina, neștiind exact câte ore vom face pe traseul propus.

Rucsacul în spate, adidașii de drumeție sau bocancii – după cum a avut fiecare – apă, mâncare și mult curaj și voie bună. Suficiente pentru a porni la drum. Socializarea la tot pasul :).

Pe meleaguri românești: Vârful Caraiman, Babele și Sfinxul

• Vârful Caraiman: 2438 de metri
• Durată traseu: 5:30 ore (Bușteni – Jepii Mici – Platoul Bucegi – Crucea Caraiman – Babele și Sfinxul – Piatra Arsă)

Sunt mai multe trasee pe care le poți alege, odată ce ai ajuns pe Platoul Bucegi (situat la 2400 de metri altitudine). Poți merge către Babe și Sfinx, Vârful Omu, Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman, Cabanele Piatra Arsă și Vârful cu Dor, bucurându-ne de o frumoasă pădure de jnepeni. Noi am plecat la drum cu următorul traseu plănuit: am pornit pe Jepii Mici (marcaj crucea albastră), ne-am tras sufletul pe platoul Bucegi, după care am urcat la Crucea Caraiman, apoi am mers către Babe și Sfinx, iar de acolo trebuia să coborâm pe Jepii Mari. Din păcate, nu am mai făcut asta, pentru că nu ne-ar fi ajutat timpul, ne era teamă că se va întuneca și nu aveam la noi decât o frontală. Așa că am mai mers puțin pe jos, cam 30 de minute, până la Piatra Arsă, de unde am luat un microbuz. Telecabina costa 45 de lei, iar la microbuz am dat 50. Însă la telecabină era coadă de cel puțin 2,5 ore.

Dar haideți să vă povestesc de traseu, căci, după cum bine cunoaștem, nu destinația e atât de importantă, cât călătoria până la destinație :).

Jepii Mici

Anul trecut am mers pe Jepii Mari, la Cascada Urlătoarea, un traseu destul de ușor, pentru începători. Așa că m-am încumetat acum pe Jepii Mici, de care știam că are dificultate medie. Și medie a fost, chiar și pe stânci. Încă două trasee ca acesta și sunt pregătită pentru Piatra Craiului :). La un moment dat, m-am încălzit și am schimbat colanții cu pantaloni scurți. Și-ar fi fost necesare niște mănuși pe stâncile acelea, când mă ajutam și mă țineam de lanțuri. Mai era un kilometru până sus la platou. Atât de puțin și, în același timp, atât de greu. Însă cel mai lung parcă mi s-a părut cel de la Platou la Cruce.

Parcă nu mai ajungeam. Asta poate pentru că am făcut acel popas la Cabana Babele (pe Platoul Bucegi) și ne-am odihnit. Dar nu m-am plâns deloc, am ținut pentru mine și-mi ascultam respirația enervant de sacadată 😅. O mai auzeam și pe-a Andreei sau a Ștefaniei, din când în când, dar eram prea ocupată cu a mea :D. Numai de la Eliana nu se auzea nimic. Așa-i când urci pe munte de vreo zece ani, după ce ai mers și pe Mont Blanc, și pe Vihren sau Musala; un astfel de traseuți se pare la ureche. A fost bine să o avem cu noi, ne dădea încredere știind că e cineva experimentat în grup 😜.

Pot spune că Jepii Mici este unul dintre cele mai spectaculoase trasee montane. Cel puțin din ce am văzut eu până acum. Dar și riscant. Și periculos chiar, dacă nu ai încălțări adecvate – deși am avut o prietenă în grup care a avut adidași New Balance; noroc că face sport în viața de zi cu zi și are condiție fizică. Însă nu este recomandat să faci un astfel de traseu fără încălțări bune pentru asta. Multe drumeții de pe acest traseu s-au sfârșit tragic. Din când în când, ne opream să citim despre oamenii care au murit aici, tineri care s-au încumetat la acest traseu…

Pe scurt, într-un cuvânt, traseul de pe Jepii Mici e superb. Cum urcam puțin, cum ne opream să admirăm peisajul. Cum urcam, cum vedeam munții tot mai aproape. Cum urcam, cum ne uitam și ne spuneam: ”De acolo, de jos, am venit noi. Pe acolo, pe undeva, e parcată mașină noastră”. Emoționant. Am pielea de găină când povestesc acestea :). Iar pe Platoul Bucegi ne-am întins pe iarbă și ne-am bucurat de liniște. În caz că nu știați – cum nici eu nu am știut – odată ce ai ajuns aici, află că ești la peste doi kilometri deasupra nivelului mării :).

Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman

Datorită altitudinii sale, 2284 de metri, cât și a dimensiunii (28 de metri înălțime și 7 metri lungime), Crucea de pe Muntele Caraiman este unică în toată Europa. Aceasta a fost inaugurată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand în memoria eroilor căzuți în Primul război Monidal. Conform legendei, Regina Maria a avut un vis în care Munții Bucegi erau ”stropiți cu sângele eroilor”.

Ajunse aici, ne-am bucurat de peisajul mirific, printre norii care m-au păcălit crezând că-i ceață. Crucea în sine nu m-a încântat foarte tare, pentru că era în construcție. Dar peisajul, mașinile și casele atât de mici, aerul, sentimentul de fericire că ai ajuns până aici, toate acestea au meritat oboseala. Am scos ”Vânătorii de zmeie” și i-am făcut o poză. Pentru amicii mei din grupul pe care l-am creat pe Facebook, iCarte, iParte :).

Potrivit Wikipedia, etimologia numelui Caraiman are două direcții posibil, după cum au studiat lingviștii. Prima duce la origini turcești, cara = negru și imam sau iman = conducător, preot, rezultând prin traducere Conducătorul negru sau Preotul negru. Cea de a doua direcție duce la etimologia rusească a cuvântului karaman = buzunar. 

Babele și Sfinxul

Cum spuneam la început, am plănut să ajungem și aici. OK, eu am avut asta în minte tot timpul. Fetele mai văzuseră asta o dată, nu aveau niciun chef. Mi-au spus că nu am ce să văd și că nu o să-mi placă. Într-adevăr, nu aș mai veni încă o dată aici. Am vrut să am pentru articolul acesta propriile fotografii, să nu le iau de pe Google. Am văzut încă o dată nesimțirea specifică românilor lipsiți de educație. Cred că ne-am întors de acolo cu trei pungi pline de doze de bere, hârtie, mucuri de țigări, sticle sparte etc. Asta o fac doar turiștii care vin aici cu telecabina. Un om care urcă pe munte nu va face niciodată așa ceva, ci, dimpotrivă, va aduna mizeriile aruncate de alții. Erau și doi jandarmi care o rugau pe o doamnă să coboare cu copilul de pe Sfinx. Mulți turiști. Unii ca noi, care adunam gunoaie, alții care se pozau și se urcau pe monumente. În continuare, cred că România poate fi țara pe care o dorim majoritatea, dacă se va schimba acea mentalitate, atitudine și educație de ”șmecheraș”. Fără cuvinte multe, că nu despre asta e articolul de azi :).

Revenind la Sfinx, care este renumit pentru forma sa, acesta este un megalit antropomorf, situat la 2216 de metri altitudine. Potrivit tot celor de la Wikipedia, originea numelui Sfinxului este dată de asemănarea sa cu un cap uman cu Marele Sfinx de la Giza din Egipt. Formarea lui se datorează eroziunii eoliene (vântului). Legenda spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri. Se spune că prin luna octombrie se aprind niște luminițe care îți dau energie. Eu am pus mâna pe Sfinx acum, dar n-am simțit nimic :))). Iar în octombrie, când e o lună ploioasă, slabe șanse să ajung pe acolo. Noroc că sunt eu, de felul meu, energică :p. Glumesc, aici e vorba de energia spirituală :).

Mănăstirea Caraiman

După ce ajungi să faci un așa traseu, fără gleznă luxată, fără zgârieturi, lovituri sau mai știu eu ce și fără să se strice vremea, mergi să mulțumești, nu? 🙂 La mănăstire mai fusesem, în urmă cu mulți ani (e o pensiune faină acolo, fix lângă mănăstire, Villa Ermitaje se numește – cu un spa interesant; pentru cine vrea un weekend de vis în doi :D).

Fotografiile ar fi fost perfecte dacă am fi avut un aparat foto la noi. Însă ne-am descurcat cu telefoanele. Am vrut să ne bucurăm mai mult de peisaje și de drumeție în sine decât de a face fotografii :).