Recenzie „Acolo unde femeile sunt regi” de Christie Watson
Astăzi vă prezint recenzia romanului „Acolo unde femeile sunt regi”, scris de Christie Watson.
Titlu: Acolo unde femeile sunt regi
Autor: Christie Watson
Gen: Beletristică
Autoare laureată cu premiul Costa pentru romanul de debut. Sper că voi ştiţi ce e un premiu Costa pentru că eu, până acum câteva săptămâni, nu aveam nicio idee.
Nu m-a atras această propoziţie aşezată strategic pe prima copertă. Din contră, am observat că am devenit sceptică la publicitatea literară. Asta poate pentru că am citit atâtea best-seller-uri internaţionale ridicate in slăvi care m-au dezamăgit total. După cum se spune în popor: la pomul lăudat nu merge cu sacul.
M-a atras această carte totuşi, poate titlul foarte inspirat, poate acei ochi după copertă ce te privesc în suflet sau poate faptul că e un roman de debut şi am dezvoltat o pasiune pentru ele în ultima perioadă. M-au atras toate aceste lucruri, toate m-au îndemnat să deschid cartea dar ceea ce m-a făcut să o cumpăr a fost unul dintre primele pasaje pe care le-am citit.
“Odată, demult de tot, (…) o femeie atât de plină de golul din ea, şi-a vândut trupul, ca pe o bucată de carne în piaţă. Şi femeia aceea a cutreierat toată Nigeria, căutând ceva cu care să-şi umple puştiul din ea, şi a învăţat multe graiuri, căutând cuvinte care să-i explice deşertăciunea. Iar oamenilor le plăcea această femeie deşteaptă şi deşartă: era plămădită din lumina stelelor, inima ei sclipea ca argintul. (…) şi astfel pământenii au făcut-o rege. Şi glia a împlinit-o lăuntric, iar deşertăciunea era cer.”
Am rezonat atât de puternic cu modul de a scrie al autoarei şi capacitatea ei incredibilă de a transmite încât nu am putut pleca acasă fără acest roman. Deşi îmi promisesem că nu mai cumpăr cărţi o perioadă, m-am scuzat spunându-mi că e o carte de vacanţă dar n-a fost să fie. Mai aveam două zile până să plec şi nu m-am putut abţine. Am devorat-o în prima noapte (deşi are aproape 400 de pagini). Da… disciplină şi autocontrol = 0 în ceea ce mă priveşte.
Când am citit titlul acestei cărţi: „Acolo unde femeile sunt regi” m-am întrebat inevitabil: Unde?
Dacă prin cine ştie ce magie autoarea a găsit acest loc îmi fac deja bagajul şi mă mut. Cine nu ar vrea să fie adorată, divinizată? Cine nu ar vrea să aibă atâta putere asupra oamenilor încât să nu-i conteste nimeni autoritatea? Mai… dar chiar toate femeile să fie regi în locul ăsta? Imposibil!
Am început cartea fiind sigură că titlul este nepotrivit, sau poate este o figură de stil necunoscută cu nume greu de reținut sau că are o semnificaţie simbolică, mitică.
Cartea prezintă povestea lui Elijah, un copil de 7 ani care a ajuns într-un centru de plasament după ce mama lui este internată într-un spital psihiatric.
Abuzat fizic şi psihic de către mama care îl credea posedat de o fiinţă supranaturală, Elijah îşi pierde identitatea începând să creadă cu tărie că în interiorul lui este un vrăjitor care îl face „un copil afurisit”.
Acţiunea cărţii urmăreşte procesul de adopţie a lui Elijah, fiind întreruptă de un al doilea plan narativ reprezentat de scrisorile pe care mama lui i le scrie din spitalul de psihiatrie. Adevărată acţiune însă are loc în inima lui acestui copil ce luptă cu toată lumea dar și cu el însuși pentru a păstra neatinsă amintirea mamei sale.
Când întreaga lume încearcă să-l convingă pe Elijah că femeia pe care o diviniza se înşelase în privinţa lui şi că i-a făcut rău doar din convingerile ei bolnave, acesta clachează fiind hotărât să dovedească contrariul.
Această decizie duce la finalul cărţii. Un final bun dacă judeci din punct de vedere raţional dar greu de acceptat de către partea emoţională.
Am înţeles pe parcursul romanului că acel lor mult râvnit, în care femeile sunt regi chiar există, că există și acele persoane care cred că tu deţii adevărul absolut. Dar am înţeles de asemenea că în calitate de rege poţi crea şi distruge cu aceeaşi uşurinţă.
Locul unde femeile sunt regi e inima copiilor lor. Elijah i-a rămas fidel regelui său până la final, i-a apărat cu îndârjire convingerile deşi acestea îl împiedicau să fie un copil normal şi fericit.
Sâmbătă dimineața, la Tomis Hub din Constanța, ne-am adunat pentru a dezbate cartea „Lista” de…
Sâmbată dimineața, la Fract Restaurant din Brașov, ne-am reunit pentru a explora subiectul complex al…
În acest weekend cititorii din Bucuresti, Constanţa şi Braşov s-au reunit pentru a discuta despre…
STICLUȚA Mă găsesc privind spre valurile care se sparg și mă surprind pierdut în gânduri,…
Ce planuri ai vineri seară, pe 8 noiembrie? Vin cu o invitație către tine, să…
Te invităm să ni te alături la următorul nostru club de lectură, dedicat romanului "Lista", de…
View Comments
Mi se intampla destul de rar sa plang cand citesc o carte. Pentru ca de cele mai multe ori raman in apropierea ei ca un observator. Aceasta e una dintre cartile la care nu am putut ramane observator. M-a durut sufletul! Confirm si eu ca am citit-o intr-o zi, efectiv era atat de bine infipta in mine incat nu am putut sa o las din mana...