Recenzie „Rubato” de Răzvan Petrescu

Din dorința de a descoperi noi scriitori, am ales să profit de reducerile de pe Elefant, și astfel am dat de cartea lui Răzvan Petrescu, un scriitor român contemporan, al cărui proze adunate în cartea „Rubato” au fost traduse deja în Israel, Spania, și Marea Britanie.

Titlu: Rubato
Autor: Răzvan Petrescu
Gen: Proză

Recenzie „Rubato” de Răzvan Petrescu

”Habar n-am cine-i Răzvan Petrescu.”

”Sigur nu-l cunoașteți?”

(Dialog între autor și un om de pe stradă, în urma căruia amândoi am ajuns la spital)

Acesta este unul dintre fragmentele cărții (deși se află la final) care consider că îl reprezintă pe autor în adevăratul sens al cuvântului. Cum spuneam, „Rubato” conține mai multe proze scurte, povestiri pe cât de micuțe, pe atât de interesante. Probabil acesta este și aspectul care a făcut cartea să fie irezistibilă. Treci foarte ușor de la o poveste la alta, de la o viață la alta, de la un om la altul.

De obicei, aceste povestiri sunt satirice sau conțin anumite detalii sarcastice, de la oameni îngâmfați și plini de sine, în stilul lui Caragiale, până la povestiri care se pot întinde pe pagini întregi doar într-o propoziție. Acelea, în opinia mea, sunt cele mai intense. Sunt spuse atât de rapid, însă încărcate de detalii personale ale personajelor. Într-una din povestiri (și anume ”Farsa”) la judecata unui om acuzat de omor, acesta simte nevoia să explice întreaga sa relație cu familie, ce stil de viață aveau, detalii foarte personale, păreri cât cuprinde, reușind să plictisească grefierul, care ajunsese să scrie doar ce considera important.

Ce m-a impresionat la cartea „Rubato”

Scurtele povestiri ale lui Petrescu m-au cucerit prin comedia de care dă dovadă în toate povestirile sale. Oamenii sunt oglindirea perfectă a societății noastre. Plictisiți, bârfitori, nemulțumiți de viața lor, și de orice altceva. Doar că dezvălui aceste caractere prin umor și sarcasm.

Povestea mea preferată este ”Globul de cristal”, una dintre cele despre care spuneam că este descrisă într-un mod alert, dezvăluind gândurile unui om care murise, iar viața îi trecea, cum se spune, ”prin fața ochilor”. Își analiza copilăria, părinții, caracterul său, soția, pantofii, totul. O povestea foarte plăcută.

Recomand această carte, pentru că se citește ușor, iar la finalul fiecărei povești, rămâne un gând care nu îți dă pace. Un gând despre moarte, iubire, și orice ar trebui să însemne viața asta.