Se pune în fund pe podeaua magazinului și plânge după o jucărie mult-dorită?

Dacă și copilul tău face așa, iată cum să rezolvi problema!

Un copil este o uriașă responsabilitate și este musai să ne gândim foarte bine și să ne asumăm momentul deciziei conceperii unui nou membru al familiei, pentru că, pe lângă confortul material pe care trebuie să i-l oferim, avem nevoie de o condiție psihologică foarte bună, ca părinți, în vederea conturării unei personalități sănătoase a copilului.

Voi vorbi despre ce înseamnă responsabilizarea copilului de nouă, zece ani, un aspect foarte important în formarea unui viitor adolescent, și, de ce nu, a unui viitor adult. După cum bine știți deja, eu nu am copii, dar am învățat o mulțime de lucruri despre cei mici, pentru că le consider folositoare, având în vedere că, într-o zi, voi fi și eu mamă și îmi doresc să fiu o mamă cât mai bună, iar copilul meu să iasă în societate cu o educație sănătoasă și cu o personalitate foarte bine conturată în funcție de pasiunile sale. Până atunci este vreme multă, așa că am să împărtășesc cu voi, cele care aveți deja copii, cum este indicat să procedați în privința mofturilor celor mici pentru a nu ajunge să vi se urce în cap.

Este un mod foarte bun prin care poți să controlezi poftele nelimitate al copilului tău în privința dulciurilor sau jucăriilor, și vorbesc despre a pune în fața celui mic realitatea materială. Deși, poate, ți se rupe inima când îți cere ceva, iar tu ai posibilitatea să îi cumperi acel ceva, nu trebuie să o faci. Cel mai bun mod în care îl poți face responsabil este să îl pui să te ajute cu lucruri mici prin casă și să îl răsplătești.

Exemplul care m-a inspirat

Am văzut recent un exemplu foarte bun: fetița de zece ani o ajutase pe mama sa să împerecheze șosetele luate de la uscat și a primit cinci lei pentru asta. Într-o altă zi l-a ajutat pe tată să facă cumpărăturile din piață și a primit trei lei pentru acest mic ajutor. Fetița strângea bănuții pentru a-și lua o păpușă destul de scumpă. E clar că părinții ar fi putut să i-o cumpere (este vorba despre o familie cu posibilități financiare uriașe), dar vor ca cea mică să învețe să fie responsabilă și să nu ia exemplul altor copii care, atunci când ajung în magazine de jucării, nu s-ar mai opri din luat de pe rafturi sau se pun în fund pe jos și încep șantajul emoțional. Copiii trebuie învățați de mici să aprecieze valoarea, pentru ca mai târziu să nu ajungă să nu se mai lase impresionați de un cadou micuț.