Atitudinea pozitivă. În asta constă rezolvarea problemelor. Sigur, asta nu înseamnă că trebuie să ne vindem fraţii, prietenii, părinţii. Ori să facem bani pe spatele lor.

Dar aşa este Iţic, un pic pervers :).

Se întâlnesc Iţic şi Ştrul. Ştrul, supărat. Iţic, vesel la culme:
– Frate, am scăpat de toate problemele!
– Dar ce-ai făcut, mă?
– Mi-am luat un elefant!
– Hai măi, lasă vrăjeala, că nu-mi arde…
– Zău! Ştii parcul meu de maşini? Vine elefantul în fiecare zi, le spală, dă cu coada, le lustruieşte. Nevastă-mea… ştii că e obsedată cu grădina de flori. N-am treabă, le stropeşte ăsta de cinci ori pe zi… jet mic, jet mare. Copiii… ştii ce disperat eram cu ei. Am şi uitat că-i am acum. Îi ia elefantul cu trompa, îi pune în spate, îi plimbă prin cartier, joacă fotbal cu ei.
– Dar cât ai dat pe el?
– 1.000.000 de euro, dar face toţi banii…
– Auzi, nu mi-l vinzi mie?
– Ce să fac??? Face parte din familie acum, nu e de vânzare.
– Hai, mă, că-ti dau 1.500.000, dar mi-l mie, doar ştii ce probleme am acasă!
– Nu se poate. E sufletul nostru, cum să ne despărţim de el?
– Hai că-ti dau 2.000.000, dă-mi-l să scap de belele.
– Nu se poate. IŢi comand şi ţie unul, dacă vrei, dar ai de aşteptat un an.
– Iţi dau 3.000.000! Ajută-ma să-mi rezolv problemele, suntem ca fraţii, am început împreună să facem afaceri!
– Bine, hai. Dar să ştii că ţi-am dat de la inimă, era ca şi copilul nostru…
După şase luni, se întâlnesc cei doi iar. Iţic vesel, Ştrul, terminat, cu părul alb, cearcăne mari…
– Ce mi-ai facut, măi Iţic? M-ai nenorocit cu elefantul ăsta!
– De ce?
– Nu face nimic, frate. Parcul meu de maşini, îl ştii… S-a suit cu fundul pe maşini, mi le-a strivit. Nevastă-mea… Obsedată şi ea cu florile, a făcut pe ele, nu se mai vede o petală sub diatamai balega. Copiii… nu-i haleşte, ii bate cu trompa, îi aleargă prin casă. Sunt terminat!
– Băi, Ştrul, tu ai o problemă!
– Da, bă, ştiu, cu elefantul de la tine!
– Nuuuu! Alta e problema ta! Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!