N-am să pun niciodată toți bărbații în aceeași oală. Când ies cu cineva, la o primă întâlnire, nu-mi pun în minte întrebarea dacă există vreo șansă să mai ieșim și a doua oară. Ies ca să îl cunosc mai bine. Pentru o simplă conversație sau de plictiseală.Așa s-a întâmplat și de data aceasta. Am cunoscut un tip într-un club, în care nu mai fusesem de mai bine de doi ani. Da, nu mai ies în cluburi decât foarte rar. Tipul ăsta e turc. Nu știu dacă am zis până acum, mie nu-mi plac străinii, adică nu mă văd trăind o poveste de iubire cu vreunul. Ăsta are 37 de ani și trăiește în România de șapte ani.  Nu e însurat, nu are copii, nu are casă, nu are mașină.

Întrebarea pe care mi-am pus-o în primă fază: ce naiba a păzit până la anii ăștia?! De parcă sunt eu în măsură să judec… Dar nu mă pot abține. Ok, mă abțin. Intrăm în Săptămâna Mare a postului Crăciunului…

Am stabilit să ne vedem în următoarele zile. Și ne-am întâlnit în oraș, am mers la masă, am vorbit, am glumit, am râs (nu am flirtat! deloc!). Foarte gentleman, m-a condus acasă (cu taxiul) și a rămas să ne auzim. Eu am avut foarte mult de lucru în acea săptămână, așa că a doua întâlnire a avut loc la cinci zile distanță de cea anterioară.

Și de data asta a fost foarte drăguț. Mi-a propus chiar să colaborăm. Cred că am dat de înțeles că sunt o „mâncătoare” de bani. Da, pentru că nu-mi ajung banii. Iar când vine o ofertă de lucru part-time, o iau în calcul. De muncă nu m-am ferit niciodată. Dacă e și un job lejer, mai vine și un ban în plus, e perfect. Serios acum, sunt o fire ușor comodă, dar la extrema cealaltă, muncesc de-mi sar fulgii de pe mine, doar ca să-mi rotunjesc veniturile.

Îmi zice că tot ce am de făcut este să mă ocup de niște facturi, maxim zece pe lună, și să mă văd o dată pe lună cu contabila. Și specifică: „fără obligații”, adică indiferent dacă se înfiripă ceva între noi. Și mă întreabă, mai apoi, ce simt în legătură cu noi doi.

Noi doi?! Doamne, aproape că mă panicasem! Ce naiba poți să simți după două întâlniri?!Și am zis: „o amiciție, momentan… o posibilă prietenie”. Din acel moment, m-am simțit foarte prost. Nu a mai vorbit cu mine, dacă vă vine să credeți. Eu tot mai încercam să deschid un subiect, să nu stăm ca muții, el nimic.

Și de astă dată, m-a condus acasă, iar în fața blocului, după ce l-am pupat amical pe obraz, se uită șocat la mine și-mi zice: „Cum, nu urcăm împreună la tine? Doar să dormim…”.

WTF?!? Pentru că am ieșit cu el la o masă și pentru că mi-a oferit de lucru, trebuia să-l primesc în patul meu?!

Din seara aceea l-am ignorat complet, dar nici el n-a mai dat niciun semn.

La prima vedere pare foarte amuzant. Dar apoi îmi dau seama cât e de deranjant. Nu i-am dat de înțeles că aș fi disponibilă sau că duc lipsă de ceva anume. Probabil că ar trebui să se deschidă școli pentru băieți, atunci când sunt încă mici, pentru a învăța cum să se poarte cu sexul opus. Oricum, acești bărbați nu se nasc porci, devin astfel. E vorba de bun simț, dar… de unde la porci?!

Și închei cu un citat al lui Obama: „You know, you can put lipstick on a pig,… but it’s still a pig”.