Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să mă asculte și să mă înțeleagă, chiar dacă spun banalități. Chiar dacă par plictisitoare și penibilă în anumite momente. Să mă sărute pe năsuc și să râdă cu mine sau să-mi explice cu tandrețe când nu știu ceva.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să fie mândru de mine și să mă laude, indiferent de câți bani câștig și indiferent de realizările pe care le am sau nu.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să-mi acorde atenție și să mă facă să mă simt iubită, respectată, protejată. Să nu mă înnebunească cu gelozii, să fie încântat atunci când sunt privită pe stradă de către alți bărbați.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să știe ce este acela un dialog. Să nu-mi întoarcă spatele și să mă lase plângând în cameră, iar el să plece nervos. Să încercăm să ne reamintim că unul dintre cele mai importante lucruri care ne-a legat a fost comunicarea. Să ne readucem aminte de ce ne-am îndrăgostit unul de celălalt.
Îmi doresc ca bărbatului vieții mele să-i pot spune totul. Să nu mă condamne pentru greșelile făcute. Să-mi dea un sfat potrivit. Să mă încurajeze atunci când am un vis ori un plan. Să-mi spună că-mi va fi alături și că, împreună, vom reuși.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să cunoască expresia „a face dragoste”. Să nu se aștepte să desfac picioarele pentru simplul fapt că am decis să-l țin de mână până la sfârșitul vieții. Să mă facă să mă simt dorită.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aibă încredere în mine. Să ne uităm unul în telefonul celuilalt, dar nu pentru că am bănui ceva. Să știm că suntem împreună pentru simplul fapt că ne iubim, iar neîncrederea nu-și are rostul.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aibă o relație bună cu ai mei, să facem împreună un gratar și să ne bucurăm de liniștea familiei noastre.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să înțeleagă că, uneori, am nevoie să ies doar eu cu fetele. Așa cum și eu voi înțelege de „berea cu băieții”. Este important ca intimitatea fiecăruia să să fie respectată într-un cuplu.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aprecieze tot ceea ce fac în casă. Să înțeleagă că nu și-a luat o femeie de serviciu. Că dacă fac curat, spăl și gătesc este pentru că știu să fiu femeie de casă și pentru că-l iubesc. Pentru că, pur și simplu, mi-e drag să fac toate astea pentru noi doi.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să știe să-mi facă o surpriză, fără a fi o sărbătoare anume. Să ne facem timp pentru o evadare din localitatea în care trăim, să ne relaxăm în weekend-urile libere, să ne bucurăm de noi.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să mă sărute de „noapte bună” și să mă țină în brațe până ne ia somnul.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să împartă cu mine atât momentele frumoase, cât și pe cele urâte; să împărțim zâmbetele și fericirea, dar și lacrimile, suferința, neajunsurile și necazurile.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele, sufletul meu pereche, omul pe care l-am ales până la sfârșitul vieții mele, să mă iubească chiar și atunci când voi lua câteva kilograme în greutate, să-mi accepte minusurile, să-mi înțeleagă capriciile, să știe să mă calmeze când sunt nervoasă, să discute cu mine despre absolut orice problemă, să-mi fie cel mai bun prieten. Pentru că, înainte de a fi iubire, e necesar să se lege o adevărată prietenie.
View Comments
Din ce scrii tu, „bărbatul vieții mele” e perfect. Ori perfecțiunea, bat-o vina...
Poate că „bărbatul vieții mele” nu are ce căuta după „îmi doresc”.
Poate că el apare atunci când nu-ți mai dorești.
Poate. :)
Iti doresti barbatul perfect, perfectiune vazuta in ochii tai.
Îl vei întâlni, chiar dacă uneori vei simţi că asta va fi o întâmplare nu prea curândă, şi îţi scriu asta cu gândul la mine şi la aşteptarea mea de-a dreptul mesianică. Într-un final, îl întâlnim pe ACEL, până la el încercăm potriviri.
Câteodată suntem pierzători la loteria sentimentelor şi ne trezim aşa de sleiţi şi sfârşiţi şi săraci.
Bărbatu vieţii mele e cel lângă care îmi doresc să îmbătrânesc, iar asta nu am simţit niciodată legată de vreun altul până la el, omul drag din viaţa mea, dar el a venit când începusem să cred că târziul devine singurul meu timp posibil.
Eşti o fiinţă cu suflet angelic, o femeie care ştie ce dragostea este, nevoia de dăruire, o femeie cu înţelepciune, şi îţi doresc, adică nu, nu îţi doresc, îţi spun de pe acum că îţi vei întâlni celălaltul alături de care să trăieşti starea de pereche, cel căruia îi e dat să fie al tău.
Nimic nu e imposibil... dar totusi, astepti cam mult. Daca vei intalni vreodata un asa barbat, sa ne scrii despre fericirea ta :)
In fiecare relatie pe care am avut-o, am simtit ca voi imbatrani alaturi de respectivul... asta pana cand ajungeam sa-l cunosc mai bine. M-am inselat de cateva ori pana acum. Am devenit cam selectiva, dar nici asta nu e prea bine, pt ca e tot mai greu sa fiu multumita...
Nu consider ca e perfectiune, in niciun caz nu cred ca asteptarile mele sunt prea mari. Chiar daca postarea e un pic lunga, de fapt nu sunt chiar atat de multe de facut. Astea sunt generale, normal ca nu le poti avea pe toate in fiecare zi. In viata, sunt si momente mai proaste, nu ma astept ca in fiecare noapte sa adoarma tinandu-ma in brate :)
Ce spuneam mai sus. Cred in Dumnezeu, deci nu are cum sa existe perfectiune. Sunt doar lucruri... normale :)
Cu siguranta, am sa scriu :)
Eu nu cred ca barbatul vietii tale, acela care probabil iti va deveni sot, nu va putea sa tina locul prietenilor.
De la un timp de vreme eu nu mai am prieteni, si desi am un om minunat langa mine, nu poate sa suplineasca lipsa lor. Mi-e dor de ei, mi-as dori sa-i mai am in preajma si uneori ma simt singura din cauza asta desi el ma iubeste si indeplineaste aproape tot ce ai spus tu in articol.
"Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să înțeleagă că, uneori, am nevoie să ies doar eu cu fetele....". Sunt lucruri pe care, cu siguranta, nu le pot discuta cu un barbat, oricat de multa iubire ar fi. Nici la capitolul "prieteni" nu ma pot lauda prea tare, din pacate...