
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să mă asculte și să mă înțeleagă, chiar dacă spun banalități. Chiar dacă par plictisitoare și penibilă în anumite momente. Să mă sărute pe năsuc și să râdă cu mine sau să-mi explice cu tandrețe când nu știu ceva.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să fie mândru de mine și să mă laude, indiferent de câți bani câștig și indiferent de realizările pe care le am sau nu.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să-mi acorde atenție și să mă facă să mă simt iubită, respectată, protejată. Să nu mă înnebunească cu gelozii, să fie încântat atunci când sunt privită pe stradă de către alți bărbați.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să știe ce este acela un dialog. Să nu-mi întoarcă spatele și să mă lase plângând în cameră, iar el să plece nervos. Să încercăm să ne reamintim că unul dintre cele mai importante lucruri care ne-a legat a fost comunicarea. Să ne readucem aminte de ce ne-am îndrăgostit unul de celălalt.
Îmi doresc ca bărbatului vieții mele să-i pot spune totul. Să nu mă condamne pentru greșelile făcute. Să-mi dea un sfat potrivit. Să mă încurajeze atunci când am un vis ori un plan. Să-mi spună că-mi va fi alături și că, împreună, vom reuși.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să cunoască expresia „a face dragoste”. Să nu se aștepte să desfac picioarele pentru simplul fapt că am decis să-l țin de mână până la sfârșitul vieții. Să mă facă să mă simt dorită.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aibă încredere în mine. Să ne uităm unul în telefonul celuilalt, dar nu pentru că am bănui ceva. Să știm că suntem împreună pentru simplul fapt că ne iubim, iar neîncrederea nu-și are rostul.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aibă o relație bună cu ai mei, să facem împreună un gratar și să ne bucurăm de liniștea familiei noastre.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să înțeleagă că, uneori, am nevoie să ies doar eu cu fetele. Așa cum și eu voi înțelege de „berea cu băieții”. Este important ca intimitatea fiecăruia să să fie respectată într-un cuplu.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să aprecieze tot ceea ce fac în casă. Să înțeleagă că nu și-a luat o femeie de serviciu. Că dacă fac curat, spăl și gătesc este pentru că știu să fiu femeie de casă și pentru că-l iubesc. Pentru că, pur și simplu, mi-e drag să fac toate astea pentru noi doi.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să știe să-mi facă o surpriză, fără a fi o sărbătoare anume. Să ne facem timp pentru o evadare din localitatea în care trăim, să ne relaxăm în weekend-urile libere, să ne bucurăm de noi.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să mă sărute de „noapte bună” și să mă țină în brațe până ne ia somnul.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele să împartă cu mine atât momentele frumoase, cât și pe cele urâte; să împărțim zâmbetele și fericirea, dar și lacrimile, suferința, neajunsurile și necazurile.
Îmi doresc ca bărbatul vieții mele, sufletul meu pereche, omul pe care l-am ales până la sfârșitul vieții mele, să mă iubească chiar și atunci când voi lua câteva kilograme în greutate, să-mi accepte minusurile, să-mi înțeleagă capriciile, să știe să mă calmeze când sunt nervoasă, să discute cu mine despre absolut orice problemă, să-mi fie cel mai bun prieten. Pentru că, înainte de a fi iubire, e necesar să se lege o adevărată prietenie.