Odată cu începutul Campionatului Mondial de Fotbal, a venit şi nebunia în viaţa cuplurilor. Majoritatea femeilor pe care le cunosc se plâng că bărbaţii lor nu mai au timp de ele din pricina faptului că aceştia ies prea des la bere pentru a urmări meciurile care se desfăşoară în Brazilia. Bine că duminică are loc finala și se termină acest Campionat (Doamne, de-ar fi Argentina învingătoare – adică după ce bate pe Olanda).

Sfatul meu pentru ele a fost mereu acelaşi: să vadă meciul împreună cu alte cupluri. Ele să-şi comande cockatail-uri cu alcool şi să bârfească de-o parte (chiar pe marginea aspectului fizic al fotbaliştilor), ei să privească agitaţi, de parcă ar veni Apocalipsa, dacă echipa preferată va ieşi câştigătoare.

Eu nu am fost dintotdeauna microbistă, dar aveam o oarecare atracţie faţă de meciurile naţionalei, atunci când eram copil şi tata sărea doi metri de pe scaun, strigând „goooool!” cât îl ţinea gura.

În afară de câte echipe se află în Liga I, de câţi jucători are o echipă şi de ce înseamnă „11 metri”, n-am avut niciodată habar de fotbal mai mult decât atât. (Ne)Norocul meu a fost să lucrez în presă sportivă şi să învăţ mai multe. Odată cu asta, a venit şi euforia din timpul unei anumite partide. Mai mult decât atât, am şi jucat la pariuri. Sunt curioasă din fire şi nu puteam să mai dorm liniştită dacă n-aş fi înţeles şi eu ce naiba înseamnă „1 solist” sau „X2”. Şi, dacă nu mă credeţi, căutaţi revista „Mozzart Sport” în casele de pariuri cu acelaşi nume; vă veţi convinge ;).

Deşi sunt stelistă, întotdeauna am fost o fiinţă cu suflet şi mi-a fost milă de rapidişti şi de dinamovişti. Şi de prietenii mei care sunt fani înfocaţi ai celor două echipe care, cândva, au reprezentat nişte nume serioase pe piaţa fotbalului românesc. Ca să demonstrez că sunt o persoană miloasă, vă spun că m-am bucurat atunci când am aflat că Rapid revine în Liga I. Frate, merită!

Echipa mea de suflet este și va rămâne Steaua (mă rog, după biata FC Argeș). Pentru mine, meciurile Stelei şi ale Barcelonei sunt cele mai frumoase meciuri din lumea întreagă.

Şi, revenind la relaţia dintre femei-fotbal-bărbaţi, vă spun sincer că pe mine m-ar enerva un pic dacă „iubi” n-ar fi măcar un pic pasionat de acest fenomen.

Băi, măcar de naţională şi de Steaua!

Sau ce echipă vrea el. Dar să nu fie un dinamovist/rapidist înfocat la maximum că am avea divergenţe pe subiect şi chiar n-am de gând să stau să analizez situaţia celor două echipe pentru a-i aduce lui argumente de ce acestea sunt varză la capitolul „fotbal” în momentul de faţă.

Şi pentru că vreau să închei aşa, frumos, gândiţi-vă la fotbal ca la sex.

O partidă de fotbal durează 90 de minute. Preludiul și partida de sex, eh…

De asemenea, gândiți-vă că nu e mare diferenţă nici între pasiunea lor şi pasiunea noastră. Ei iubesc fotbalul, noi – shoppingul.Și tot așa, pot să compar multe altele.

Deşi aparţinem aceleiaşi specii, suntem diferiţi. Creierul nostru este structurat diferit. Gândim diferit, iubim diferit, avem priorităţi diferite. Înțelegeți-i pe bărbați! 🙂