Fiecare secțiune reflectă o etapă diferită din procesul interior al autoarei: de la întrebări dureroase despre iubire și sine la reflecții filozofice, povești simbolice și fragmente de asumare. Nu găsești aici rețete de viață, ci ceva mai rar: validare. Acel tip de validare care te face să spui, în tăcere: „și eu am simțit asta”.

Împărțită în cinci secțiuni – Conversații cu el, Poezii pentru o lume mai bună, Dialoguri, Povești și Scriituri, cartea devine un parcurs afectiv și lucid prin cele mai intime cotloane ale sufletului. Este, în fond, despre cum să rămâi om întreg într-o lume frântă. Despre cum să-ți aduni bucățile de suflet și să le așezi în pagini – poate ca să doară mai puțin, poate ca să înțeleagă și alții.

Sub pseudonimul Sânziana Lungu, Roxana Laura Nicolae – psihoterapeut de familie și de cuplu – transformă trăirile proprii și experiențele celor cu care a lucrat într-o pledoarie delicată pentru asumare, blândețe și sens. Fiecare pagină respiră emoție reală. Fiecare fragment devine, subtil, o oglindă.

Este o carte care validează, în loc să judece. Care te invită să te regăsești în rândurile altcuiva. Și care face din fragilitate o formă de forță. Poate fi comandată la reducere, folosind codul ”icarte30”.

COMANDĂ CARTEA DE AICI

(Prefața) Conversații cu el

Textul introductiv este, de fapt, o confesiune: „Suntem ceea ce suntem datorită emoțiilor noastre” (p.11) — o frază simplă, dar cu greutatea unei concluzii existențiale. Autoarea își definește demersul ca pe un dar, o alinare: „Este, dacă vrei, un plasture pe care să-l folosești de câte ori ai nevoie” (p.11).

E ușor să spui asta într-o lume care fuge de emoții, dar greu să o faci credibil. Cartea aceasta o face. Ne-a amintit de fraza lui Neale Donald Walsch: „Emoțiile sunt limbajul sufletului”. Și da, aici, emoțiile nu sunt doar exprimate, ci sunt revendicate.

Poezii pentru o lume mai bună

Două poeme se detașează: „Cântec” și „Metamorfoză”. Primul e o radiografie a iubirii neîmplinite, dar și a golului uman: „Oamenii nu-nțeleg nimic decât atunci când pierd / Și merg în continuare pe trotuare triste”. (p.18). Aici, versul nu este doar metaforă, e verdict. Iubirea, oricât de puternică, nu este suficientă. E nevoie de „suflet pustiit”, cum spune poeta, dar și de maturitate spirituală.

În „Metamorfoză”, dimensiunea spirituală devine clară: „Karma-ți dă ghes / Ia-o la braț / Fii răbdător / Las-o să curgă / Să se prelingă / Dharma în dar vei primi…” (p.57).

Sunt versuri care aduc aminte de misticismul oriental, dar filtrat printr-o voce feminină românească, intimă și împăcată. Nu e poezie cu rimă comercială, ci o poezie care cere tăcere după lectură.

Dialoguri

Secțiunea aceasta e o formă de poezie existențială. În „O definiție a maturității…”, vocea lirică nu se înalță, ci se așază în inimă: „A dărui fără s-aștepți să primești… / A face pentru c-așa simți…” (p.63). Aici, cartea devine un învățător de viață. Ne-a amintit de cele 4 acorduri toltece, dar fără pretenții de înțelepciune exotică. Aici e despre cum să trăiești simplu și viu: „Să nu simți doar că supraviețuiești / Și să respiri cu tot plămânul / Fără de frică și avid” (p.63).

Poate cea mai frumoasă parte a cărții — nu prin estetică, ci prin adevăr. Seamănă cu „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, dar are ceva intim și  românesc. Mai apropiat de suferințele noastre.

Povești

Poezia epică „Poveste I” este o elegie pentru cei care au ales „nefericirea” într-o lume care oferă prea puține opțiuni. „Cerneala sapă-n piele un tatuaj grotesc / Cu două inimi înlănțuite-n temniți putrefacte…” (p.71).

Limbajul devine sumbru, uneori prea încărcat, dar sincer. Poeta scrie despre frângere și alegerea greșită cu luciditatea celui care a trăit asta, nu doar a imaginat-o. Este o poezie despre destinul celor care nu știu că pot alege altceva. Sau care nu pot.

Scriituri

În eseul „Exercițiu de reflecție… Despre a fi tu…”, vocea autoarei capătă fermitate și claritate:„Cine sunt eu și ce caut aici? Rareori răspunsurile sunt clare, însă nu concise” (p.94).

Este, poate, cel mai reușit text al cărții. O meditație sinceră asupra sinelui, a dualității, a asumării: „Spiritul este dual, totul e dual, nimic nu-i singular, însă acceptarea dualității este rară” (p.94).

Întrebările sunt bine puse, curajoase:

„Ce-ar fi dacă am ieși din marota asta de „trebuie să fiu plăcut, nu pot deranja…?”

Aici am simțit o apropiere de filosofia popularizată de Alain de Botton, despre cum ne construim măști sociale în dorința de a fi acceptați, și ajungem să ne pierdem esența.

Despre titlu – și de ce contează

COMANDĂ CARTEA DE AICI

Titlul pare idealist, dar conținutul cărții îl rescrie într-un registru cu rost concret pentru cititori. „Stihuri și scriituri pentru o lume mai bună” nu este despre salvarea lumii cu versuri, ci despre salvarea unui om cu adevăr. Iar când un om se vindecă, lumea întreagă devine puțin mai bună.

„Lumea mai bună” din titlu nu e o promisiune utopică, ci o intenție intimă. O lume în care să te poți exprima fără să fii rușinat, să poți plânge fără să fii slab, să poți greși fără să fii exclus. Iar stihurile – versurile – sunt acolo nu pentru literatură, ci pentru eliberare.

Autoarea nu scrie „pentru lume” în sens activist, ci scrie pentru fiecare suflet care are nevoie să se regăsească într-un cuvânt. Așa se face lumea mai bună – câte un om înțeles, vindecat și acceptat, câte o suferință așezată pe hârtie.

În loc de concluzie

„Stihuri și scriituri pentru o lume mai bună” nu este o carte pentru elitism literar, ci pentru vindecare. Nu vrea să impresioneze, ci să aline. Are pasaje naive, dar are și părți profunde, de ținut minte și recitit. Nu este o carte perfectă, dar este reală. Și uneori, sinceritatea doare mai frumos decât estetica. E o carte pentru cei care simt prea mult. Și pentru cei care nu mai simt nimic.

„Da, dar cea mai importantă este de a fi ceea ce spui că ești” (p.94). Această frază ar trebui scrisă pe prima pagină din orice jurnal. Într-adevăr: e o carte care te face să-ți spui: și eu am simțit asta.

Nu e o carte de pus în bibliotecă. E o carte de ținut pe noptieră. Nu o citești ca să o termini. O deschizi la întâmplare, când nu știi ce simți. Și de fiecare dată găsești o frază care te ține de mână. E o formă de iubire. Scrisă. Așezată pe hârtie. Și dată mai departe, ca un fel de lumină.

COMANDĂ CARTEA DE AICI

Articolul RECENZIE: Stihuri și scriituri pentru o lume mai bună, de Sânziana Lungu apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Haos și Renaștere

Autor: Miruna Rus

Ilustrații: Claudia Iluți

Editura: Bestseller

Anul publicării: 2024

Pagini: 175

Nota personală: 10

COMANDĂ „HAOS ȘI RENAȘTERE”

De la primele pagini, „Haos și Renaștere” te introduce într-un univers poetic unde haosul nu este doar o stare, ci o necesitate pentru renaștere. Poeziile Mirunei Rus sunt ca niște oglinzi sparte, fiecare vers reflectând o fărâmă de adevăr dureros sau de frumos sublim. Miruna nu se teme să exploreze adâncurile sufletului uman, reușind să captiveze cititorul prin sinceritate și expresivitate lirică, transformând fiecare vers în arte poetice care mușcă adânc în conștiința cititorului.

„(…) Când simt că alunec în infern,

Mă rătăcesc în ochii tăi

Și mă îmbăt cu arome”

„(…) mă subjugi și te subjug

în vapori 

de pijamale reci

care,

ți se lipesc de trupul sfios

și îți incendiază pupilele”

Una dintre trăsăturile definitorii ale poeziei Mirunei este sinceritatea. „Cu măștile date jos și vulnerabilitate în fața jocului vieții”, aceasta nu se ascunde în spatele metaforelor complicate sau al imaginilor obscure, ci vorbește deschis despre iubire, suferință, pierdere și regăsire. Versurile sale sunt directe și pătrunzătoare, iar metaforele simple ating corzile sensibile ale sufletului cititorului.

„(…) Doar nu te aștepți să-ți fac nodul la cravată

Și să-ți spun cuvinte dulci.

Ți s-a înnodat tupeul în gât

De extaz?”

„Haos și Renaștere” este o colecție de poezii care te poartă într-o călătorie intensă și viscerală prin peisajele tumultuoase ale sufletului uman. Autoarea reușește să capteze esența luptei interioare, transformând-o într-o simfonie de cuvinte care rezonează profund cu cititorul.

De la primele versuri, cititorul este aruncat într-un vârtej de emoții. Poeziile nu se sfiesc să exploreze cele mai întunecate colțuri ale minții și inimii, dezvăluind durerea, frica și disperarea în toată splendoarea lor devastatoare. Fiecare cuvânt este ales cu grijă pentru a evoca o reacție viscerală, iar imagistica este atât de vividă încât aproape poți simți și vedea haosul descris.

COMANDĂ CARTEA AICI

Cu toate acestea, în mijlocul acestui haos, există întotdeauna o sclipire de speranță, o renaștere a spiritului. Miruna Rus își conduce cititorii printr-o călătorie de auto-descoperire și vindecare, demonstrând că, dincolo de toate durerile și suferințele, există posibilitatea unui nou început. Versurile, deși brutale în realismul lor, sunt și profund cathartice, oferind o eliberare emoțională necesară și binevenită.

„(…) chiar așa de greu e 

să urli de fericire pe stradă?”

Un aspect remarcabil al acestei colecții este abilitatea autorului de a îmbina armonios stilul liric cu teme contemporane și universale. Poeziile ating corzi sensibile, explorând teme precum iubirea, pierderea, identitatea și reziliența. Fiecare poem este o poveste în sine, o bucată de viață distilată în cuvinte, care își găsește ecou în experiențele personale ale cititorilor.

„Ești ciudat.

Bizar.

Doar câteva milisecunde 

Îți sunt de ajuns

Ca să dai ignore

La „noi”.

Câteva săptâmâni.

Dar aștept.

Privirea ți se oglindește-n mine.

E o depresie halucinantă

Un strigăt

Încuiat

În propria-ți răsuflare”

„Haos și Renaștere” este, fără îndoială, o lectură provocatoare, dar incredibil de recompensatoare. Este genul de carte care te face să te oprești și să reflectezi, să simți și să trăiești alături de versuri. Pentru cei care caută poezii care să le atingă coarda sensibilă și să îi facă să se confrunte cu propriile lor emoții și experiențe, această colecție este indispensabilă. Cititorul se confruntă cu propriile emoții și gânduri ascunse.

După fiecare episod de haos, Miruna Rus ne conduce subtil către un loc al renașterii. Acesta nu este un proces simplu sau liniar, ci unul plin de zbucium și transformare. Poeziile de renaștere sunt pline de speranță și reziliență, arătând că, indiferent de cât de adânc poate fi haosul, există întotdeauna posibilitatea regenerării.

COMANDĂ AICI „HAOS ȘI RENAȘTERE”

Stil și tehnică de scriere

Stilul Mirunei Rus este un amestec unic de sensibilitate și forță. Ea folosește o gamă largă de tehnici poetice, de la ritmuri tradiționale la structuri moderne libere, pentru a-și exprima emoțiile. Versurile sale sunt bogate în imagini vizuale și auditive, creând o experiență senzorială completă pentru cititor. Cartea vine cu un plus datorită ilustrațiile care sunt în strânsă legătură cu versurile.

„Haos și Renaștere” de Miruna Rus este o carte care nu doar se citește, ci se trăiește. Fiecare poezie este o incursiune în sufletul autoarei, o invitație la introspecție și autodescoperire. Miruna Rus demonstrează că poezia nu trebuie să fie doar frumoasă, ci și sinceră, brutală și transformatoare. Această carte este recomandată oricui caută o experiență poetică profundă și autentică.

Închei această recenzie prin a spune că „Haos și Renaștere” este mai mult decât o colecție de poezii – este un testament al puterii cuvântului de a vindeca și de a transforma. Miruna Rus reușește, prin talentul său incontestabil, să ne ofere o fereastră spre cele mai ascunse colțuri ale sufletului uman, invitându-ne să ne confruntăm cu propriul nostru haos și să renaștem, la rândul nostru, mai puternici și mai luminați.

Articolul RECENZIE Haos și Renaștere, Poezii de Miruna Rus apare prima dată în Roxana B.

La eveniment ni s-au alăturat, prin Zoom, atât alți cititori din alte orașe ale țării (și din afar României), cât și reprezenanți ai editurii Sens – Horațiu Pușcașu, editor și CEO, și Oana Calen, traducător.

Eveniment: Book Club

Locație: Palatul Noblesse, București, str. Sfinților nr. 7

Carte: Ora 25, de Constantin Virgil Gheorghiu

Organizator și Moderator: Roxana Brănișteanu (iCarte, iParte)

Parteneri: Noblesse Palace, Editura Sens, Asociația ICARTE, Bunica gătește, Sloop UP, Heidi Chocolate

”Aș vrea să știu dacă respecți omul ca ființă umană, ca valoare unică, de neînlocuit, chiar și atunci când nu are nici o valoare socială sau când nu-ți inspiră milă sau gingășie ca un animal”.

Despre cartea „Ora 25”

Citatul de mai sus reflectă una dintre temele romanului ”Ora 25”, un roman controversat, interzis în România până după căderea comunismului, pe care l-am avut de dezbătut împreună la primul Club de Lectură din 2024. Au fost două ore pline de informație și dezbateri aprinse pe teme precum: dezumanizarea, disperarea umană, supraviețuirea, dar și bunătatea, naivitatea și credința. Am povestit cu traducătoarea Oana Calen și Horațiu Pușcașu, editor și CEO al editurii Sens, atât despre impactul pe care l-a avut cartea în Franța, în anii 1950, când la noi nu se publicase încă, dar și despre semnificația majoră pe care a avut-o, fiind considerată un roman autobiografic. Cartea a putut fi publicată după decesul autorului, mai exact în 1991.

Discuțiile variate au adus în prim-plan detalii inedite despre viețile personajelor care au fost inspirate din fapte reale, autorul însuși regăsindu-se printre cele trei personaje principale ale romanului. Împărtășirea experiențelor personale, cum ar fi terminarea cărții cu o seară înainte sau chiar ora 01.00, care putea fi considerată „ora 25”, a adus și mai multă autenticitate și apropiere între participanți.

Această sesiune a clubului de carte nu doar a dezvăluit informații pe care le trăim în ziua de astăzi, dar și a adus la suprafață mici detalii care au îmbogățit înțelegerea și aprecierea colectivă a acestei opere literare captivante. Cu siguranță, această zi a fost una de neuitat pentru toți cei prezenți.

Iată ce-i spunea marele scriitor Mircea Eliade lui C. Virgil Gheorghiu într-o scrisoare, după ce i-a citit romanul:

„Dragă domnule Virgil Gheorghiu,

Sfârșesc de citit romanul dtale și nu mă încumet să mă culc înainte de a-ți spune, măcar în câteva cuvinte, cât sunt de entuziasmat. Te felicit din toată inima și te asigur că voi face tot ce-mi stă în putință ca acest roman să vadă cât de curând lumina tiparului. N-am citit nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele dtale. Consider „Ora 25” una din cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.

Evident, așa cum se întâmplă întotdeauna, defectele sunt pe măsura talentului: adică tulburătoare. Dar sunt sigur că o nouă revizie a manuscrisului le va putea lesne înlătura.

Încă o dată, felicitări! 

Cu prietenie, Mircea Eliade„

Energia Cluburilor de Lectură

Experiența de la Clubul de Lectură iCarte, iParte, în compania invitaților și a celorlalți cititori pasionați, a punctat faptul că energia cluburilor de lectură este în continuă creștere. Astfel de întâlniri nu numai că încurajează lectura și discuțiile despre cărți, dar și creează conexiuni și prietenii durabile între oameni cu interese comune.

Gustări delicioase 

Produsele alese cu grijă, precum cafeaua, smoothie-urile, ciocolata, și checul, dar mai ales brownie au adăugat o notă plăcută întregii experiențe de lectură. Aceste elemente au creat o atmosferă prietenoasă și au oferit cititorilor prezenți la club momente de relaxare și socializare.

În încheiere, a fost intens! Ne vedem cu următorul club, de Dragobete, pe 24 februarie, ora 11.00, la palatul Noblesse, si în Constanța, Librăria Dorian Gray (afiș mai jos).

Articolul Cum a fost la primul Book Club din 2024: ”Ora 25” apare prima dată în Roxana B.

Titlu: 3 Mai – Versuri

Autor: Cristina Chilianu

Editura: Letras

Anul publicării: 2023

Pagini: 86

CUMPĂRĂ „3 MAI – VERSURI”

În paginile pline de sensibilitate ale cărții „3 Mai – Versuri”, autoarea ne poartă într-o călătorie emoțională în lumea sa interioară, unde cuvintele devin paleta cu care pictează emoțiile și gândurile sale. Fiecare vers surprinde și captivează, dezvăluind o intimitate în care autoarea ne pătrunde discret, simțindu-i astfel vulnerabilitatea, transformând cuvintele în trăiri autentice.

Poeziile devin un dialog deschis cu cititorul. Fiecare strofă pare să-și aibă rădăcinile în experiențe personale, iar cititorul este invitat să simtă fiecare nuanță a emoției transmise.

„Tentațiile vin pe rând, culoarul drept ca să mi-l curme

Dar nu le pot cădea în plasă, fără să nu lase urme.

Mi-am construit atent programul și prețuiesc mult disciplina

Am fugit de întuneric, ca să pot urma lumina”

3 mai – Versuri: O călătorie poetică în sufletul autoarei

Volumul „3 Mai. Versuri” este o călătorie emoționantă prin universul poetic al autoarei Cristina Chilianu, unde sufletul ei este pus cu tandrețe și curaj pe tava cuvintelor. Fiecare poezie este o fereastră deschisă către emoțiile profunde, reflectând trăirile intense și gândurile sensibile ale autoarei.

Cristina Chilianu reușește să surprindă cititorul cu o paletă variată de teme, de la iubire și nostalgie până la introspecție și contemplare asupra existenței. Poemele ei pătrund în inimă cu delicatețe și acuratețe, iar versurile devin un mijloc prin care cititorul poate să-și descopere propriile trăiri și să se regăsească în cuvintele frumos țesute ale autoarei.

Un aspect remarcabil al acestei colecții de poezii este abilitatea Cristinei de a folosi limbajul poetic într-un mod accesibil, fără a sacrifica profunzimea și subtilitatea mesajului. Fiecare strofă transmite o poveste, iar metaforele și imagistica create de autoare aduc o bogăție suplimentară la fiecare vers.

Titlul „3 Mai. Versuri” pare să ascundă o semnificație simbolică sau personală pentru autoare, și acest mister adaugă o dimensiune intrigantă lecturii. Fiecare poezie devine astfel o călătorie pe care cititorul o parcurge împreună cu Cristina în acea zi de 3 Mai.

Ce nu mi-a plăcut 

Sinceritate și nostalgie în versuri

„3 mai – Versuri” nu este doar o colecție de poezii, ci o oglindă sinceră a sufletului autoarei, unde cuvintele nu sunt doar rânduri scrise, ci pulsuri ale inimii sale. Am simțit emoția și trăirile personale, iar una dintre poeziile mele preferate este „Urme și praf” de la pagina 21.  Mi-au plăcut și poeziile „Valuri”, „Homo ludens” și altele.

Sunt câteva versuri care mi-au plăcut de-a lungul cărții, însă recunosc că e foarte greu să mă dea o poezie pe spate. Eu sunt iubitoare de poeziile lui Nichita Stănescu și Ion Minulescu, iar poeții contemporani sunt puțini care să-mi rămână în suflet și să simt că mustesc de emoție atunci când îi citesc.

Nu aș spune că e ceva ce nu mi-a plăcut, doar că nu ușor mă ating poeziile. Am întâlnit și o greșeală, la pagina 32: “de-ai știi”. Se poate trece peste, dar neapărat de corectat la următorul tiraj:).

CUMPĂRĂ „3 MAI – VERSURI”

Ilustrații potrivite. Un plus pe care l-am remarcat la carte îl reprezintă ilustrațiile bine alese. Știu că nu este etic să desenezi pe cărți, însă cartea aceasta, pe lângă citirea poeziilor, mi-a adus o doză de liniște și pace și prin desenarea ilustrațiilor.

În final, „3 Mai. Versuri” este o colecție de poezii ce merită atenția celor pasionați de frumusețea cuvintelor și de explorarea complexităților sufletului uman. Cristina Chilianu se dovedește a fi o fată talentată, iar volumul său reprezintă o contribuție valoroasă în literatura contemporană a iubitorilor de poezie.

Articolul RECENZIE: 3 Mai – Versuri, de Cristina Chilianu apare prima dată în Roxana B.

Dacă am avut vreun moment în care am simțit că această carte nu este pentru mine, m-am înșelat, iar undeva pe la jumătate am simțit că nu vreau să părăsesc prea curând povestea.

Titlu: Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol

Autor: Teodor Onea

Editura: Total Publishing

Anul publicării: 2023

Pagini: 391

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

În „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”, Teodor Onea oferă cititorilor o incursiune captivantă în lumea sa intelectuală, ilustrată prin prisma învățăturilor sale și a relației de mentorat cu una dintre figurile-cheie din politica românească, Mircea Malița.

Cartea își deschide paginile într-un mod care atrage rapid atenția cititorului, dezvăluind setea de cunoaștere pe care o are Teodor Onea. Prin însemnările sale, autorul ne poartă prin evoluția gândirii lui, sub influența marcantă a maestrului său, Mircea Malița, una dintre personalitățile proeminente din peisajul politic românesc.

Pe măsură ce parcurgem paginile, devenim martorii unei călătorii intelectuale profunde, în care Teodor Onea reflectează nu doar asupra învățăturilor politice ale maestrului său, ci și asupra aspectelor etice, filosofice și sociale ale vieții. Autorul explorează tema mentoratului și a impactului pe care Academicianul Mircea Malița l-a avut asupra gândirii sale, împărtășind lecții învățate și revelații personale.

Un aspect notabil al cărții este abordarea sa sinceră și introspectivă, oferind cititorilor o privire în intimitatea procesului de învățare și dezvoltare personală. Teodor își expune viziunile și convingerile cu o transparență remarcabilă, oferind oamenilor o șansă de a înțelege nu doar gândurile sale, ci și influențele care au contribuit la formarea lor.

Ce mi-a plăcut la cartea „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”

„Gustul pentru Infinit” nu este o carte despre politică; este un portret fascinant al relației dintre un mentor și discipol, ilustrând puterea schimbării individuale și a influenței asupra societății. Este o lectură recomandată pentru cei interesați de dezvoltare personală, politica românească (fără a a fi o carte politică) și relațiile mentor-discipol.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Învățăturile domnului Academician Mircea Malița

Fără îndoială, ți-ai dori să întâlnești un astfel de om. Iar dacă nu l-ai întâlnit, ai ocazia acum, prin această carte pe care Teodor Onea o pune la dispoziția oricărui cititor.

Sunt multe învățături din care ai ce lua. Sunt multe teme explicate frumos și simplu, despre religie, bunătate, prostie etc.

„Am avut puterea în viață să spun și/si, dar și să am curajul să spun sau/sau” (…) Dacă alegi să spui și/și, asta înseamnă că ești neutru. Dacă alegi să spui sau/sau, înseamnă să ai preferințe.

Pagina 144: „Prostia poate fi incapacitatea unui om de a face față unei situații, de a nu găsi soluții, pentru că nici nu caută unde trebuie și rămâne cu gura căscată (…) Dar mai există o formă: încăpățânarea cu care insistă asupra unei probleme care îl depășește”.

Trimiterile la cărți. Îmi place atunci când le întâlnesc în cărți și îmi notez în lista interminabilă de cărți de citit. Asta mă ambiționează să mă apuc de ele. De exemplu, „Principele” lui Machiavelli sau „Muntele vrăjit’ al lui Thomas Mann.

Pagina 98: „Oamenii sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sunt lacomi de câștig; atâta vreme cât le faci bine, sunt ai tăi în întregime, sunt gata să-și dea sângele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor. Dar când nevoia este aproape, toți se ridică împotriva ta”. Cartea se afla oricum pe lista mea, dar după ce am citit-o pe a lui Teodor cu siguranță am să o pun la priorități, imediat ce am ocazia să o achiziționez.

Cel mai mult am adorat biblioteca domnului Malița, iar Teodor a reușit să mă transpună acolo, în casa dumnealui. Chiar norocos că a avut acces la atâtea mii de cărți, dar și la un astfel de om să-i fie alături. I-a pus Dumnezeu mâna în cap, să o citez și eu pe doamna Onea, mama lui Teodor, care este citată în carte:).

Iubitor de literatura rusă. Mai poposim puțin la acest subiect, nu pot închide acest intertitlu fără a vă spune că Mircea Malița era fan al literaturii ruse. Nu al lui Dostoievski, așa cum sunt eu de când lumea, ci al lui Tolstoi. Și astfel am ajuns la o informație interesantă, despre ultimul secretar al lui Tolstoi, Valentin Fedeorovici Bulgakov, care avea 24 de ani, exact vârsta lui Teodor când a ajuns la domnul profesor Mircea Malița.

Nu în ultimul rând, mi-au plăcut citatele alese pentru fiecare capitol. Cred că sunt cele mai sugestive și frumos alese dintre toate cărțile pe care le-am citit și fac trimitere la alte cărți.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Ce nu mi-a plăcut la cartea „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”

În general, mă axez pe ce îmi place și pe ce pot lua mai departe dintr-o carte. Însă, prin prisma meseriei mele și prin experiența de jurnalist în presa scrisă, cât și în cea de content writer, observ rapid acolo unde sunt greșeli. Iar cartea de față ar avea nevoie de o corectură în plus la următorul tiraj. Sunt unele greșeli de tehnoredactare, dar și câteva gramaticale (de exemplu, avem virgulă între subiect și predicat la pagina 21: „Un drum ce trebuia parcurs în aproximativ 15 minute, se transformase atunci într-unul de 25 de minute”).

Au fost și câteva aspecte pe care nu le-am considerat necesare ca cititor. Unele detalii le-am simțit ca fiind… neinteresante, să spunem așa. Un exemplu care îmi vine în minte este despre faptul că, la una dintre întâlnirile lor (Teodor Onea – Mircea Malița), domnul Malița purta fes pe cap și îi spune lui Teodor că tocmai ieșise din baie și că nu voia să răcească…

După ce am citit asta, mă gândeam că urma să se întâmple ceva palpitant cu fesul acela, că are ceva în el, o surpriză, habar n-am… Spuneam mai sus că sunt jurnalist la bază, ceea ce mă face să fiu mai pragmatică și să găsesc un sens în lucruri. Pe principiul pe care se face o știre bună, interesant nu e că un câine mușcă un om, ci că un om mușcă un câine. În cazul de față, interesant nu este că omul avea fes pe cap, ci că acel fes – să zicem – era cadou de la Familia Regală. Nu știu, am dat un exemplu absurd probabil, dar… înțelegeți ce zic? Oricine poate purta o căciulă, ce e deosebit în asta?:)

Pe de altă parte, înțeleg de ce Teodor a pus fiecare părticică din Omul-Academician Mircea Malița, dorind astfel să îl arate cât de uman este, din toate unghiurile.

Partea mea preferată

Spuneam la începutul acestei recenzii că am avut impresia că această carte nu se regăsește printre gusturile mele literare. Însă totul se schimbă începând cu pagina 240, unde se discută realmente despre cărți preferate, atât ale lui Teodor, cât și ale domnului Malița. „Agonie și extaz”, „În căutarea fericirii” – cărți pe care nu le-am citit. Însă cartea preferată de Teodor este și una dintre cărțile mele de suflet: „Contele de Monte-Cristo”. Favoritul lui Mircea Malița era Goethe. Eu nu am citit încă nici Faust, nici „Afinități elective”. Uitați și un citat frumos, la pagina 241:

„Nebunii și oamenii deștepți sunt deopotrivă de inofensivi. Dar seminebunii și semiînțelepții, aceștia sunt cei mai primejdioși”. 

„Tipuri psihologice” a lui Jung. Sau „Divina Comedie”… Veți întâlni multe referințe, iar unele chiar cu explicații, nu doar citate.

Teodor Onea explică, la un moment dat, și de ce l-a adus atât de mult pe Thomas Mann în discuție.

„În volumele sale (n.r. Thomas Mann) am găsit răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le aveam despre realitatea ce mă încojura. Îl consider ca fiind autorul care a iubit să detalieze fiecare aspect ce putea să contribuie la dezvoltarea culturii unui om” – Teodor Onea.

CUMPĂRĂ „GUSTUL PENTRU INFINIT”

Închei această recenzie, deși încă aș mai avea de povestit (cred că este cea mai lungă recenzie pe care am scris-o și simt că aș mai povesti, dar păstrez loc și pentru recenzia ce va avea loc pe YouTube, la finalul lunii martie, când este programat vlogul denumit Book Review).

„(…) M-au atras întotdeauna cărțile din care știam că am ceva de învățat, din care aveam să extrag ceva care îmi va folosi tot restul vieții. Un dialog fascinant, un personaj intrigant sau o replică memorabilă erau suficiente pentru mine, pentru a iubi o carte în secunda în care o închideam. Acesta cred că este scopul suprem al unei cărți: să-și lase adânc amprenta în mintea și în inima cititorului” – Teodor Onea, „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”.

„Mă îndrept spre amurg”, spunea domnul Mircea Malița spre final, când simțise că sfârșitul i se apropia. Minunate cuvinte am regăsit în „Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol”. Îl felicit, pe această cale, pe Teodor, pentru strădania de a face cunoscută povestea și de a împărtăși cu noi din învățămintele mentorului său.

Odată cu citirea acestei cărți doresc să îi vizitez cândva mormântul domnului Mircea Malița la Cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor. A fost o bucurie nespusă să-l cunosc prin prisma cărții scrise de Teodor Onea.

Articolul RECENZIE: Gustul pentru infinit. Însemnările unui Discipol, de Teodor Onea apare prima dată în Roxana B.

Articolul Explorând România cu „Hoinăreanu” de Ionuț Condruz: O călătorie cu umor apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Mare petrecere de ziua mea

Autor: Kate Hosford

Ilustrator: Holly Clifton-Brown

Editură: Lizuka Educativ

Apariție: 2016

Nota recenzorului: 10/10

Vârsta recomandată: 5 – 10 ani.

CUMPĂRĂ CARTEA LA REDUCERE DE PE LIZUKA EDUCATIV

”Și-a construit rachetă mare

să zboare pân’ la Lună.

Apoi pereții i-a vopsit

în argintiu și-n mov prună”.

Despre scriitoarea Kate Hosford

Ce cărți a scris Kate Hosford

10% din vânzări merg pentru educație parentală

Articolul CĂRȚI PENTRU COPII: Mare petrecere de ziua mea, de Kate Hosford (recenzie) apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Penumbra

Autor: Alexandru Hausvater

Editură: Integral

Apariție: 2020

Nota recenzorului: 8/10

Despre ”Penumbra”, de Alexandru Hausvater

Pe tânăra pereche pornită în căutarea emoțiilor ce i-au legat pe părinți nu o lega nimic înainte de descoperirea vechilor scrisori. Dar ce frumos a îmbinat autorul cele două cupluri, cele două povești, un atunci și un acum împletite cu măiestrie și duioșie! Cum au pornit ei pe străzile Bucureștiului în căutarea emoțiilor puternice care i-au legat pe câte unul dintre părinți, naivi să nu bănuiască ce mult îi va lega periplul lor prin amintiri ce nu le aparțineau, dar care îi țineau împreună și care le dădeau scop! E primul roman în care văd atât de bine străzile și locurile – am găsit și la Tony Mott descrieri detaliate ale locurilor, dar din păcate nu cunosc Brașovul, așa că abia acum văd ce frumos se simte când urmezi în cărți trasee pe care le cunoști.

Mi-a plăcut mult, cu toate că nu e genul meu – nu e genul punct, nu e un gen, e unic prin tot acest text și nu se încadrează nicăieri, niciunde. În plus, ce autor a mai scris până acum povești ajutat de mărturii ale arborilor din Cișmigiu, ale norilor de deasupra Grădinii Botanice, ale unui cowboy solitar de pe pachetul de Marlboro sau ale actorilor din filmul ce rulează în cinematograful în care cuplul tinerilor nu demult străini a călcat pe urmele cuplului de odinioară? Original este și faptul că autorul nu vorbește numai cu toți acești martori atipici, dar vorbește și cu cititorul, și cu personajele, dând o dimensiune diferită, o perspectivă nouă (cel puțin pentru mine) prozei. De obicei nu îmi plăceau intervențiile de adresare directă de la autor la cititor, dar în experiența acestei lecturi asta a fost parte din abordarea complet diferită a romanului.

Este ”Penumbra” genul meu de carte?

Povestea a curs și fără întrerupere, în formula clasică a capitolelor numerotate după ce autorul a decis că a strâns suficiente mărturii de la toți martorii atipici despre cele două cupluri, iar cele două finaluri mi-au plăcut mult, au făcut din poveștile de dragoste câte un episod izolat și poate de neuitat în viața celor patru oameni, doar atât. Exact genul meu de sfârșit, când lucrurile nu continuă, ci rămân undeva în punctul frumos al poveștii, când nu se ajunge la momentul în care cei doi constată că pasiunea care i-a unit nu însemna mai mult decât aventura, noul, necunoscutul, întorcându-se fiecare acolo unde îi era locul – în cazul cuplului nou și acolo unde era mai sigur în contextul unei revoluții în cazul cuplului vechi. Cartea asta duioasă vorbește direct cu cititorul, o recomand cu multă căldură.

Articolul Recenzie Penumbra, Alexandru Hausvater apare prima dată în Roxana B.

Titlu: Te iubesc, dar nu pe tine

Autor: Raluca Feher

Editură: TREI

Apariție: 2021

Nota recenzorului: 10/10

Contează mult când ne alegem cărțile să știm ce căutăm la o carte, pentru ca în momentul lecturii unor recenzii să alegem cu mintea noastră, nu a celui care scrie recenzia respectivă. Așa că eu o să vă spun mai departe elementele pe care le caut eu în cărți și pe care am avut satisfacția deplină de a le găsi în cartea Ralucăi Feher.

CUMPĂRĂ „TE IUBESC, DAR NU PE TINE” LA REDUCERE

Pentru că da, eu recunosc, cartea asta zici că a fost scrisă la comandă pentru mine. În primul rând – elementul principal – e cu traume. Mai specific, este vorba despre înfățișarea acestor traume prin intermediul relațiilor de cuplu, felul în care protagoniștii se reflectă în ele, în care se oglindesc. Cartea duce cititorul cu gândul la ce se află în spate, la de ce-ul situațiilor reprobabile în care ajunge protagonista să se complacă (dar de fapt să nu se complacă, pentru că e evident că ar ieși din mlaștină), să reacționeze (dar de fapt să fie vorba numai despre reacții pasive), să trăiască, să își construiască realități (care de fapt nu sunt decât minciuni care o ajută să gestioneze situații mai noi cauzate de traume mai vechi) și așa mai departe.

Nu este doar o carte despre relații toxice și punct. Are și-un farmec aparte – scriitura este curajoasă și originală, autoironia firească atunci când recunoști atât de transparent  că ai trecut prin astfel de abuzuri și de eșecuri relaționale este un deliciu. Felul în care este scrisă această poveste despre căutări, fuga de singurătate, tipare face din carte una valoroasă – posibil să o supraevaluez datorită pasiunii mele pentru psihologie, deci atenție aici. De asemenea, vă mai atrag atenția și cu privire la limbaj – nu mă refer la vulgaritate, chiar e cuminte din punctul meu de vedere, ci la slang – sunt anumite noțiuni să le zicem cu care nu cred că s-au întâlnit chiar toate bunicuțele noastre. Simt că e o carte a generației millenials, ce e înainte sau după e posibil să piardă mult din flavor, mie mi-a plăcut mult sentimentul ăsta de “inside jokes” pe care le înțelegeam – de exemplu, știu ce e aia să fumezi maricica, sunt ok cu a spune bărulete în loc de bar. Adică cine comentează că bărulețe nu e în dex și că se zice bar, nici să nu se strofoace. Pe lângă asta, stilul este ușor haotic, un delir intenționat care vrea să transmită stare, nu doar poveste – iarăși mie asta nu mi-a displăcut deloc, dar mă aștept să fie greu de digerat pentru alte categorii de cititori.

CUMPĂRĂ „TE IUBESC, DAR NU PE TINE” IEFTIN

În fine, atârnă mult și faptul că am rezonat până la ultimul os strivit cu personajele, dar aici nu e meritul cărții, ci este ceva subiectiv, ce ține de fiecare dintre noi, la fel cum dacă cineva nu rezonează, nu e vina cărții, e pur și simplu experiența personală. Personal, o recomand.

Articolul Recenzie TE IUBESC, dar nu pe tine – Raluca Feher apare prima dată în Roxana B.

Cum ar fi dacă, cu ajutorul unei licori magice, am putea să descoperim latura negativă a personalității noastre? Dacă acea licoare ar scoate la suprafață tot ceea ce e mai rău din interiorul nostru și ne-ar transforma chipul astfel încât să semene cu ceea ce simțiți? V-ar plăcea cum ați arăta? Care ar fi sentimentele care ar fi evidențiate de alter ego-ul vostru? Invidie? Lăcomie? Ați fi un alt Jack the Ripper?

Achiziționează “Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde” la reducere

Titlul: Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde

Autor: Robert Louis Stevenson

Gen: Beletristică, psihologic

„Nu, domnule, eu am o regula personala: cu cat am impresia ca nu-i lucru curat, cu atat intreb mai putin.”

„Asa cum binele stralucea pe chipul unuia, raul era scris mare si lamurit pe fata celuilalt.”

Nu o să vă spun care este secretul și cum dl. Utterson rezolvă enigma, o să vă las pe voi să citiți. Cartea are undeva la 120 de pagini (în funcție de ediția publicată), se citește extrem de ușor și foarte rapid (mie mi-a luat undeva la tre ore) și este o lectură foarte interesantă.

În prefaţa cărții, este scris că subiectul operei este rodul unui vis pe care autorul l-a avut. După ce s-a trezit, Robert Louis Stevenson a început să pună pe hârtie, fără oprire, fiecare amintire despre vis. Nu a ţinut cont de greşelile gramaticale sau de exprimare, ci a continuat să scrie. Astfel, a luat naştere una dintre cele mai apreciate opere din literatura britanică.

Cea mai reușită ecranizare a cărții pe care am vazut-o (mult mai reușită decât cartea în sine) este miniseria de 10 episoade creată de CBC în 2016 ce îi are pe Thomas Jonathan Bateman și Christian McKay în rolurile principale.

Achiziționează “Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde” la reducere

Nota mea: 3

Lectură plăcută!

Articolul Recenzie: “Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde” de Robert Louis Stevenson apare prima dată în Roxana B.