Deja a devenit un truism să spunem că fiecare citește cărțile diferit, că fiecare carte își are cititorii săi și așa mai departe, dar nu am cum să nu fac această introducere când vine vorba de “Te iubesc, dar nu pe tine” a Ralucăi Feher, pentru că sunt conștientă că, deși mie mi-a plăcut foarte mult, altora poate să le placă mai puțin sau deloc.

Titlu: Te iubesc, dar nu pe tine

Autor: Raluca Feher

Editură: TREI

Apariție: 2021

Nota recenzorului: 10/10

Contează mult când ne alegem cărțile să știm ce căutăm la o carte, pentru ca în momentul lecturii unor recenzii să alegem cu mintea noastră, nu a celui care scrie recenzia respectivă. Așa că eu o să vă spun mai departe elementele pe care le caut eu în cărți și pe care am avut satisfacția deplină de a le găsi în cartea Ralucăi Feher.

CUMPĂRĂ „TE IUBESC, DAR NU PE TINE” LA REDUCERE

Pentru că da, eu recunosc, cartea asta zici că a fost scrisă la comandă pentru mine. În primul rând – elementul principal – e cu traume. Mai specific, este vorba despre înfățișarea acestor traume prin intermediul relațiilor de cuplu, felul în care protagoniștii se reflectă în ele, în care se oglindesc. Cartea duce cititorul cu gândul la ce se află în spate, la de ce-ul situațiilor reprobabile în care ajunge protagonista să se complacă (dar de fapt să nu se complacă, pentru că e evident că ar ieși din mlaștină), să reacționeze (dar de fapt să fie vorba numai despre reacții pasive), să trăiască, să își construiască realități (care de fapt nu sunt decât minciuni care o ajută să gestioneze situații mai noi cauzate de traume mai vechi) și așa mai departe.

Nu este doar o carte despre relații toxice și punct. Are și-un farmec aparte – scriitura este curajoasă și originală, autoironia firească atunci când recunoști atât de transparent  că ai trecut prin astfel de abuzuri și de eșecuri relaționale este un deliciu. Felul în care este scrisă această poveste despre căutări, fuga de singurătate, tipare face din carte una valoroasă – posibil să o supraevaluez datorită pasiunii mele pentru psihologie, deci atenție aici. De asemenea, vă mai atrag atenția și cu privire la limbaj – nu mă refer la vulgaritate, chiar e cuminte din punctul meu de vedere, ci la slang – sunt anumite noțiuni să le zicem cu care nu cred că s-au întâlnit chiar toate bunicuțele noastre. Simt că e o carte a generației millenials, ce e înainte sau după e posibil să piardă mult din flavor, mie mi-a plăcut mult sentimentul ăsta de “inside jokes” pe care le înțelegeam – de exemplu, știu ce e aia să fumezi maricica, sunt ok cu a spune bărulete în loc de bar. Adică cine comentează că bărulețe nu e în dex și că se zice bar, nici să nu se strofoace. Pe lângă asta, stilul este ușor haotic, un delir intenționat care vrea să transmită stare, nu doar poveste – iarăși mie asta nu mi-a displăcut deloc, dar mă aștept să fie greu de digerat pentru alte categorii de cititori.

CUMPĂRĂ „TE IUBESC, DAR NU PE TINE” IEFTIN

În fine, atârnă mult și faptul că am rezonat până la ultimul os strivit cu personajele, dar aici nu e meritul cărții, ci este ceva subiectiv, ce ține de fiecare dintre noi, la fel cum dacă cineva nu rezonează, nu e vina cărții, e pur și simplu experiența personală. Personal, o recomand.