Ce facem de Revelion? Dar în concediul de vară? Azi nu trăim, totuși?

Un an are 12 luni, o perioadă în care poți face o grămadă de lucruri și în care ți se întâmplă lucruri. Evenimente, răsturnări de situații, schimbări, iubiri, despărțiri, zeci de flirturi, plimbări…și câte altele. Noi însă am început să comprimăm cumva tot acest timp și să ne rezumăm doar la trei perioade: vacanța de iarnă, cu sărbătorile ei, concediul de 1 Mai, eventual, cumulat cu liberele de Paște, și vacanța de vară. Păi, și restul zilelor? Nu sunt tot ale tale? Nu sunt importante? Fă-le tu, atunci!

Am fost întrebată ieri, ce fac de Revelion? Pff….serios? Prietene, suntem la începutul lunii septembrie. Mai sunt patru luni în care viața mea se poate schimba și reschimba de zece ori, de câte ori vrea ea. Cum aș putea să știu? Da, mi-aș dori să merg undeva la soare, căldură și apă turcoaz, pentru a-mi menține bronzul de august, dar, eu știu ce fac până atunci? Nu știu ce fac nici săptămâna viitoare, dar pe 31 decembrie?

Suntem într-o continuă fugă, alertă. Ne grăbim și în goana noastră după senzații și plăceri nebănuite, nu ne mai putem bucura la nivel maxim de ceea ce trăim zilnic. Ca dovadă, nici nu s-a terminat vara, încă arde soarele, și noi ne gândim deja la Crăciun, Revelion și vacanța de iarnă.

Nu-mi mai fac planuri. O făceam până nu demult, dar viața mi-a demonstrat de fiecare dată că planurile mele nu coincid cu ale ei și fac doar risipă de energie în încercarea mea de a-mi controla viața. Este drept, noi suntem proprii noștri scenariști, dar, din păcate, nu deținem controlul absolut, doar îl scriem.

Sau, din fericire. Cred că există, totuși, un gram de farmec în tot acest proces. Dacă am ști tot ce urmează să ni se întâmple și dacă toate planurile ne ies ca la carte, care mai este surpriza? Așa, ne proiectăm întreaga viață și așteptăm rânduiala actelor. No fun! Pentru mine, cel puțin.

Revenind la Revelion. Evident, mi-am propus ceva, mi-am creionat o mică escapadă, dar, asta se va întâmpla doar dacă este permis să se întâmple. Până atunci, mai sunt zile cărora trebuie să le dau importanță, să le fac frumoase, pentru că la finalul fiecăreia dintre ele, vreau să zâmbesc și să știu că nu am pierdut niciun minut inutil.