Lângă mine, în metrou, se afla o tipă care să fi avut până în 30 de ani. Uneori, privirea îmi scapă în telefoanele oamenilor și văd, astfel, tot ceea ce face fiecare. Să nu credeți că așa sunt eu, băgăcioasă. Am văzut fără să vreau :). Probabil că și acum, când scriu textul ăsta, cineva e cu ochii pe mine. Sau poate că am eu noroc cu Privacy Screen și nimeni nu vede nimic :).
Și, cum spuneam, trăgeam cu coada ochiului.
Mi se pare unul dintre cele mai triste lucruri când un tânăr își caută loc de muncă. Când te angajezi undeva, intri cu o mulțime de visuri și speranțe. Nu se angajează nimeni pentru a pleca după trei luni sau după un an. Mă uitam la fata asta, atât de tânără și de plăcută, parcă mă văd pe mine cu ceva ani în urmă. Ieși de pe băncile facultății ușor dezolat. Nu așteaptă angajatorii la poartă pentru a-ți da un test prin care să-ți descopere potențialul. Trebuie să-ți iei viața în mâini și să alegi ce e cel mai bine pentru tine.
Dacă am fost vreodată concediată? Da, am fost. Pentru că am avut nenorocul de a avea bărbați șefi. Luam cu ușurință interviul și tresăltam de bucurie în prima lună, veneam cu atâta drag la birou încât îmi devenea a doua casă. Nu mi-am permis niciodată glume deplasate cu șefii mei. Glume, da. Ce-i drept, m-am folosit din plin de faptul că știam să mă fac plăcută. Dar nu am lăsat niciodată loc de altceva. Mă rog, acum am ceva dubii. S-ar putea să fi lăsat. Bărbații sunt idioți la fazele astea. E foarte important să-ți poți păstra demnitatea. Și rescriu acum replica regretatului Gheorghe Dinică din Filantropica: “La banii tăi, tu îți permiți să ai demnitate?”. Da, fir-ar să fie! Să-ți permiți! Oricând, căci e dreptul tău și ai toată libertatea! La mine nu a fost tocmai concediere. Să zicem că am plecat singură, fără a mai exista alte discuții. Când vezi că nu înveți nimic într-un loc, nu mai sta să pierzi vremea că “poate” se schimbă ceva. Mergi în altă parte, unde chiar se muncește, se învață, se evoluează.
Ce faci după ce îți pierzi jobul? Multe persoane ar fi la un pas de depresie? Asta este o alegere. Trebuie să vezi soluția. Ce faci, nu mai ieși din casă? Da, poți să nu mai ieși o perioadă și să depui CV-uri la greu. Dar vezi că, dacă stai numai închis/ă, s-ar putea să ratezi șansa de a da peste o ofertă de angajare.
Oameni MARI care au fost concediați de-a lungul vieții lor (scriu și despre cei care au avut insuccese, nu neapărat că au fost dați afară de undeva):
Nici n-ai tu idee câți sunt. Cum nici eu n-aveam. Ce credeți că s-a întâmplat cu toți acești oameni? Au picat în depresii crunte și severe? Da, unii chiar da. Dar exact acele insuccese i-au ajutat să ajungă unde sunt în prezent.
Walt Disney. A fost concediat de un ziar pentru că nu avea „imaginaţie şi nicio idee originală”. Greu de crezut, așa-i? Azi are profituri de miliarde de dolari din vânzări de produse comerciale, din filme și din parcurile tematice răspândite în întreaga lume :).
Vladimir Nabokov. Una dintre cele mai mare opere ale lui, “Lolita”, a fost respinsă de 17 ori (!) de către edituri. Iar apoi regizorii se “băteau” care să facă filmul. Așa o fi și romanul pe care l-am scris eu. Adevărată capodoperă. Nu știu editurile astea ce pierd, nepublicându-mă :).
Steve Jobs. Poți să crezi că a fost concediat din propria companie? Chiar așa, el a creat Apple și tot Apple l-a dat afară.
Michael Jordan. A fost dat afară din echipa de basket a liceului în care învăţa pentru că profesorul a considerat că nu are destul talent. Și știți apoi că a devenit cel mai bine plătit sportiv din toate timpurile.
Wolfgang Amadeus Mozart: De-a lungul vieţii sale, a compus peste 600 de piese muzicale, care sunt apreciate astăzi ca făcând parte din cea mai bună muzică creată vreodată. Cu toate acestea, Mozart nu a avut parte de o viaţă ușoară, fiind alungat din poziţia de muzician al curţii de la Salzburg într-o perioadă.
J.K. Rowling. Volumele „Harry Potter” au fost respinse de 13 publisheri (!). Toată lumea îi spusese acelaşi lucru: că nu o să îi cumpere nimeni niciun exemplar. Niciodată :).
Băieţilor de la Beatles li s-a spus de către o casă de discuri că muzica lor sună din atât de prost încât riff-urile de chitară din piesele lor o să le sperie toţi fanii.
Un profesor al lui Thomas Edison le-a spus părinţilor lui că Tommy al lor e prea prost ca să înveţe ceva vreodată, numindu-l chiar “retardat mintal”. La 12 ani, vârsta la care a ajuns surd, a început să câștige primii săi bani, ca vânzător de ziare, iar la 22 de ani, când a inventat un dispozitiv de printare a mesajelor venite prin telegraf, Edison avea 40.000 de dolari în buzunar.
Abraham Lincoln. Logodnica lui a murit chiar înainte de nuntă, apoi el a intrat în faliment de două ori, a avut o cădere nervoasă şi a fost învins în nu mai puţin de 8 competiţii electorale.
James Lee Burke (nominalizat la Pulitzer). Cartea lui, “The Lost Get-Back Boogie”, a fost respinsă de 111 ori (!!!).