Știu că nu sunt singura, dar o spun: nu-mi plac proștii. Mă obosesc, mă plictisesc și, mai ales, mă enervează groaznic. Mă, dar fata asta, Daniela Crudu, are ceva, parcă nu te saturi de ea. Pe cât e de proastă, pe atât e de simpatică. Au fost guri care au spus că nu, Cruduța nu e o fată proastă, ci doar joacă un rol. Ei bine, da, joacă un rol extraordinar de bine, pentru că, așa cum o vedem pe sticlă, este și în viața reală.

Acum câțiva ani, pe vremea când ea era iubita fotbalistul Mihai Costea, iar eu o mică jurnalistă la revista sportivă Mozzart, am sunat-o pe Daniela. Pe lângă interviurile pe care le luam oamenilor din sportul românesc și nu numai, aveam și o rubrică mică denumită „Pariuri în roz”. De regulă, dădeam ponturi amuzante, din perspectiva unei femei, desigur, pentru diverse meciuri care se jucau în săptămâna respectivă. Iar când a avut loc derby-ul Steaua-Dinamo, am zis să facem ceva şi mai funny, şi să sunăm mondenităţi despre care ştiam că sunt microbiste şi să ne ofere un pont. Printre acele vedete pe care le-am sunat, s-a regăsit şi Cruduţa.

Aşa cum era de aştepat, bruneta care îşi susţinea iubitul stelist a mers pe echipa roş-albaştrilor. Toate bune şi frumoase, a fost foarte drăguţă răspunzându-mi la cele câteva scurte întrebări, râzând continuu, fără să înţeleg motivul, dar făcându-mă şi pe mine să mă amuz de râsul ei, Apoi i-am mulţumit, i-am urat toate cele bune şi i-am spus că păstrăm legătura. Nici n-au trecut cinci minute, că fata a început să-mi scrie mesaje în care mă ruga să o ajut. Era foarte posibil ca iubitul ei de atunci să mă sune şi să-mi ceară informaţii despre nu ştiu ce tip, că el credea că o înşeală şi că ea nici nu are habar cine e tipul respectiv, dar dacă pot eu să aflu, că al ei Costea e super-mega gelos şi ea nu ştie ce să mai facă. M-am amuzat teribil, Cruduţa avea un limbaj aşa, demn de o ţărancă, vorbea de parcă eram prietena ei de-o viaţă, mi-e greu să reproduc.

Mi-am amintit faza asta acum pentru că s-a întâmplat să o văd pe Daniela în emisiunea „Poftiţi la muncă!”. Nu mă mai uitasem de foarte mult timp la televizor, cu atât mai mult la emisiuni de divertisment. Dar în seara asta, având de ales între a citi, a viziona un film şi a mă uita la tv, am ales ultima variantă. Cruduţa e la fel de toantă precum o ştiam. Acelaşi râs isteric şi prostesc, pur şi simplu din senin, aceleaşi „perle” scoase numai de unde ea ştie, aceleaşi petice de haine care să-i acopere foarte puţin zonele intime şi acelaşi mod de a ieşi în evidenţă: prin prostie. Dar repet ce spuneam la începutul articolului, şi anume că nu te plictiseşte. Râzi, efectiv, de ea. În prostia ei, e fericită şi bucuroasă. Ea nu râde pentru că o obligă cineva sau pentru bani, ea râde de plăcere, râde cu poftă.

De aceea, întrebarea din titlu: cum e posibil ca cineva atât de prost să fie atât de plăcut? Poate pentru că am revăzut-o acum, după foarte mult timp. În mod sigur nu aş putea să o privesc zilnic :D.