Să scrii cu diacritice este o opţiune pe care o ai la îndemână, dacă faci asta de pe calculator. Treaba este scuzabilă în momentul în care te foloseşti doar de telefon. Nu am de gând să fac acum o ditamai dezbaterea, nici să intru în polemică, dar cum suntem într-un mediu online, în care toată lumea are acces, inclusiv cei care au învăţat acum câteva zeci de ani, mă văd nevoită să-mi aduc părerea la cunoştinţă.

Nu este nou faptul că trăim într-o eră a vitezei. Dacă nu lucrezi acele opt-zece ore la un calculator, unde să poţi folosi semnele diactritice, nici nu ai obligaţia morală faţă de limba română de a face asta. Încerc să spun că nu ai de ce să te simţi vinovat, aşa cum ţi se atrage atenţia de către alţii. Pe vremea lor, abia dacă se folosea internetul. Iar asta este o diferenţă uriaşă între generaţii. Şi cu toate că eu deţin un  site, am spus-o şi am să o spun întotdeauna: las-o naiba de lume virtuală şi mai scoate ochii ăia din laptop! Asta să fie ultima ta grijă, că nu scrii cu diacritice. Măcar de ai scrie toate cuvintele româneşti corect din punct de vedere gramatical.

Originea cuvântului „diacritic”

diakrinein (verb) = a deosebi

diakritikos (adjectiv) = care deosebeşte

Originea cuvântului „diacritic” vine din greacă, iar semnele diacritice sunt nişte semne distinctive. Ca o definiţie mai simplă, semnele acestea schimbă valoarea fonetică şi pot avea diferite forme (linii, puncte, arce de cerc etc.), aşezându-se în diferite poziţii faţă de litera de bază (deasupra, dedesubt etc.).

Ştiu că va părea ciudat să spun asta, însă, în alte limbi, folosesc scrierea cu diacritice. Pentru că nu văd cum altfel să ştii să le citeşti (garçon, déjà‑vu, föhn, curaçao). Deşi ei, străinii, în propria lor limbă, nu folosesc întotdeauna. Ca şi la noi, de altfel. În limba română, există cinci litere cu semne diacritice, lucru care a fost stabilit prin Legea 185/16 mai 2006. De aceea, autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să folosească diacritice.

După cum spuneam, dacă eşti la calculator, este facil să foloseşti diactriticile. Eu, una, am căpătat o foarte bună îndemânare de a scrie rapid chiar şi cu diacritice. Mai puţin de pe telefon. Singura dată când scriu de pe telefon este atunci când scriu articole. Pentru că cele mai multe sunt scrise în mijloacele de transport în comun, după cum am mai spus şi în alte texte. Iar asta pentru eu îmi respect site-ul, îmi respect cititorii şi mă respect pe mine atunci când scriu. Deci da, 100% CORECT este să scrii cu diacritice. Dar nu greşit complet dacă nu le foloseşti (mă contrazic un pic, așa-i? 🙂). Şi sunt tare obositori oamenii care îţi tot scot în evidenţă lucrul acesta. Este lipsă de profesionalism să scrii fără diacritice atât timp cât lucrezi în presă sau ai un blog serios ori alte legături cu scrisul.

Cum se scrie cu diacritice în iOS

Relativ simplu, pentru că m-am obişnuit. Dar am simţit cum, în timpul unui articol, îmi amorţesc degetele, chiar şi mâna. Dar nu îmi place să ţin tastatura pe română şi nici să scriu fiecărei persoane cu diacritice. Ca să îl pot forma pe „î”, spre exemplu, ţin apăsat pe „i” şi trag într-o parte cu degetul, până când mi-l adaugă pe „î”. Ei, şi fă treaba asta pentru fiecare cuvinţel în parte :).