Cu toții avem plăceri vinovate, unele mai nebune, altele mai curate. Încă de prin 2010 am început să fiu atrasă de cărți. Apăruse colecția Adevărul, a fost simplu să mă împrietenesc cu cele mai cunoscute și impresionate povești. Eu rămân fidelă literaturii clasice. Am mai bine de jumătate din colecție și am completat apoi, rând pe rând, cu titluri de interes pentru mine. Am o atenție îndreptată spre recenzii, vrând să știu opiniile altora, dar întotdeauna am ales subiectiv, bazându-mă pe ,,feeling”. Sunt, de asemenea, fascinată de unele bloguri de profil dar, mai ales, de oamenii care citesc mult și de calitate. Slavă Domnului, am reușit, în timp, să cumpăr din diferite locuri, fie anticariate, fie librării, fie locuri cunoscute din mall, fie de pe stradă și, îndeosebi, de la târguri.

Nu se putea să ratez Gaudeamus, astfel că am mers foarte deschisă și încântată de numărul mare de cărți ce urma să le răsfoiesc acolo. Până la contactul direct cu „prietenele mele” necuvântătoare, dar extrem de pline de viață, am trecut printr-o mare de oameni grăbiți spre același loc ca și mine. Am rămas plăcut impresionată. Pe de o parte, de copii entuziaști, părinții încântați, și, pe alta, de ținerii curioși la fel ca și vârstnicii încă interesați de lectură. Toți, adunați într-o mare direcție spre cultură. E frumos sentimentul că oamenii  încă se mai preocupă și de plăceri de natură interioară.  Aș îndrăzni să spun că poate e prea mare avântul, fiind un târg extrem de aglomerat și presărat cu puține momente în care te poți bucura pe deplin de răsfoirea unei cărți.

Dar târgul trece, plăcerea rămâne! Iar ultimele cărți achiziționate se vor așeza așa de frumos în noul meu raft de bibliotecă…! 🙂

Am să închid cu un îndemn spre dezvoltarea acestei pasiuni, pentru că  „Nimic nu poate face ceea ce face o carte. Te ridică din viața ta… către o lume cu totul nouă, o nouă perspectivă. O carte este că un vis pe care îl împrumuți de la un prieten” (Dave Kellett).

Autor: Julie