Lecția de gramatică: Cum se ajunge la a pune virgulă între subiect și predicat

În sfârșit, am ajuns și la acest articol. Nu puține sunt acele persoane care mi-au zis că așteaptă să scriu despre această gravă eroare care pătează limba română. Vedem peste tot virgule cât de mult se poate, dar cel mai grav este atunci când dai de ele într-o propoziţie simplă, si nu altundeva decât între subiect şi predicat. Sunt sigura ca multi dintre cei care vor citi se vor regasi. Deoarece aceasta greseala e facuta chiar si de cei care, in mod obisnuit, nu au probleme cu limba romana, indeosebi cu gramatica. Pur si simplu, nu constientizeaza greseala respectiva, pentru ca, in vorbire, faci o scurta pauza. Ei bine, acea pauza nu inseamna virgula in scris. Dar acestia nu ar recunoaste in veci. Vor gasi mereu scuze de genul: „stiam si eu, dar am scris la repezeala” :).

 

Inainte de toate, haideți să luăm câteva exemple, cu fraze în care avem de toate: subiect, predicat, atribut, complement, apozitii etc. (gresite):

Clopotul-gigant al Catedralei Mantuirea Neamului Romanesc, a costat aproape 500.000 de euro si se va auzi in jumatate de capitala.

Cei mai predispusi la stres, sunt oamenii care lucreaza mai mult de 10 ore pe zi.

Direcția Generală Anticorupție, încalcă legea, fara a tine cont de nimeni si nimic.

Cum faci sa iti dai seama de greseala comisa?

In primul rand, te rog sa te gandesti care este subiectul si care este predicatul. Operatiunea chiar nu e atat de grea, serios.

Exemplu:

„Presedintele Romaniei Klaus Iohannis, este de parere ca cei mai mult infractori fac parte din PNL”.

Ma rog, asta e un exemplu prost. N-are cum sa aiba parerea asta, evident! Nu PNL, ci PSD, dusmanul lui nr. 1, este partidul despre care crede ca are cei mai corupti politicieni :). Bun, acum sa „spargem” fraza.

Corect este:

Presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, este de parere ca cei mai mult infractori fac parte din PNL”. Ati sesizat faptul ca lipseste o virgula, nu? 🙂 In cazul acesta, se pastreaza virgula de dupa nume. Subiectul este „Presedintele”. Numele lui este apozitie in acest exemplu. Daca „spargem” fraza, dupa cum spuneam, vom ramane cu o propozitie simpla: „Presedintele Romaniei este de parere ca…”. Makes sense now? 🙂

SFAT: Cand nu stii unde sa pui virgula, te rog, nu o mai folosi deloc. Mai degraba pot citi un text caruia ii lipsesc virgulele decat unul in care ai virgula pusa taman intre subiect si predicat. Stiu ca am inceput sa devin un fel de „grammar nazi ” pentru unii :D. Altii ma striga „profa”. Iar altii, fara sa-mi spuna in vreun fel anume, imi cer sfatul. Nu intotdeauna reusesc sa explic clar si corect. Sa ne-ntelegem, oameni buni. Nu sunt profesoara 😁.

Exista si o alta categorie de oameni, poate doar putini oameni, aceia care chiar au uitat lucrurile pe care le scot eu in evidenta aici. Cu totii am invatat la scoala despre ele, n-am niciun dubiu in privinta asta, doar ca… uite, sa zicem ca eu am fost mai pasionata :). Si mi-e drag sa dau mai departe din umilele mele cunostinte (spun umile pentru ca nu ofer explicatii à la carte, ci sub o forma simpla, asa cum imi pare mie mai usor de inteles). De aceea, din cand in cand, mai scriu despre VIRGULE, despre CUVINTE DESPARTITE, despre „SI„, CRATIMA sau altele – dati voi click, daca vreti sa mai cititi vreo lectie de gramatica/romana (la rubrica DESCOPERA – Cultura generala) :).

Sorry pentru lipsa diacriticelor.