Canionul 7 Scări este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le poți face în România. Mai ales dacă vrei să evadezi pentru o zi. Tare mi-ar fi plăcut să urcăm pe Vârful Piatra Mare, de unde să fi admirat Munții Bucegi și Ciucaș. Bine, ce mai zic de acestea, măcar cele 7 Scări ale Canionului să le fi urcat. Dar vă povestesc imediat. Până atunci, mulțumesc că ați poposit pe-aici, iar orice alt traseu care v-ar putea face cu ochiul îl găsiți în secțiunea CĂLĂTORII, căutând ”pe meleaguri românești” :p.
Voiam neapărat ceva traseu lejer. Nu pentru mine, că doar ce am făcut și eu un traseu pe Vârful Negoiu, mă simt așadar puțin experimentată 😀 (departe însă de a fi devenit o adevărată munțomană, după cum se numesc mega-iubitorii de munte :p). Nu pentru mine, ci pentru mama, pe care îmi doresc să o plimb perioada aceasta cât va sta cu mine, mai ales că weekendul trecut s-au terminat cele zece zile de autoizolare. Știam de ceva vreme de Canionul 7 Scări, auzisem că este un drum ușurel de parcurs, unde merg chiar mulți copii, m-am uitat și pe ce au povestit alții, așa că mi s-a părut potrivit. Inițial plănuisem să ne cazăm undeva, însă pentru că e pandemie, am preferat să revenim în capitală. Trezirea a fost la 6.30, plecarea o oră mai târziu, iar din București până în Timișul de Jos am făcut cam două ore și 40 de minute. După ce am parcat și ne-am îmbrăcat adecvat – ghete, și polar în principiu, am luat-o ușor la pas spre Canion. Cu tot cu fotografii, am făcut cam o oră și jumătate (iar la întors 45 de minute). Nu ne-am grrăbit, pentru că nu aveam în minte decât Canionul, știam că nu vom urca în munți. Însă surpriza a fost că – și de aceea titlul pe care îl vedeți – nu am putut urca cele șapte scări, Canionul fiind închis. Am urcat doar primele trepte, doar cât să vedem cum ne-am descurca atunci când vom reveni. Nu e complicat, însă necesită o mare atenție, mai ales că treptele sunt ude (picură apă de sus, de pe stâncă – vedeți în stories pe Instragram), iar ultima scară are nu mai puțin de zece metri. Din ce am citit se poate coborâ pe altă parte, prin pădure, ceea ce aș fi ales sigur, pentru că la coborâre e mult mai greu pe treptele acelea subțire din bare metalice decât la urcare.
Nu îmi pare rău sub nicio formă că am mers până acolo, pentru că traseul a fost frumos tare, am râs, am făcut fotografii (mă rog, era evident, după cum se și observă :D) și ne-am bucurat de fiecare potecuță, brad sau brăduț, crâmpeie de zăpadă, cabană, conuri de brad, cascadele cu zgomotul apei (care este o reală terapie), oamenii întâlniți, aerul curat. Minunat de relaxant! O să vă placă sigur dacă alegeți această scurtă drumeție, iar pentru începători mi se pare ideal, traseul neavând porțiuni abrupte (probabil urcatul pe scări necesită o mare mare atenție, cu atât mai mult dacă te știi cu rău de înălțime).
Este unul dintre cele mai importante lucruri atunci când alegi să faci o drumeție – orice fel de drumeție. Ghetele cu talpă aderentă sunt pe primul loc, pentru că te ajută să mergi ușor, fără să ai probleme cu alunecatul. În ceea ce privește hainele, pantaloni lungi – colanți sau pantaloni speciali pentru munte, tricou/maiou, un polar subțire și o geacă pe care să o poți lega de mijloc dacă e cazul, dar mai ales ceva impermeabil sau o pelerină subțire, pentru a fi ușor de transportat, pentru că pe munte vremea este întotdeauna imprevizibilă (la noi a fost previzibilă, pentru că ne-am întâlnit cu norii pe drum, dar se și anunțase astfel de vreme). Un rucsac micuț, în care să aibă loc ceva sandwichuri (noi le-am pregătit de dimineață, la toast, cu felii de cașcaval și niște prosciutto), câteva batoane de cereale și apă.
De pe vremea dinozaurilor, atunci când s-a format, Canionul 7 Scări pare să fie o reală minunăție a României. Situat spre nord-vestul Masivului Piatra Mare (care sunt parte din Munții Bârsei ai Carpaților de Curbură, mai exact în Carpații Orientali- ehee, trăiască Wikipedia, căci eu nu mai știu toate acestea de la lecțiile de georgafie :), este un defileu săpat în calcar, cu o lungime de 160 de metri. Defileul are această denumire de Șapte Scări datorită celor șapte mici cascade care se zăresc în timp ce urci, iar primele lucrări au fost făcutre între anii 1920-1930. Dacă până acum câțiva ani locul a fost în paragină, Regia Pădurilor Săcele a refăcut totul, inclusiv scările de la zero, astfel încât să poți urca fără un mare risc. Am aflat de la băieții care lucrau în pădure – și pe care îi tot întrebam de cât ori dădeam de careva cât mai avem până la Canion 😀 – că este și o taxă, de 10 RON.
Este uimitor ce creează natură! De fiecare dată mă minunez, cu fiecare loc pe care îl descopăr. Când am ajuns și am văzut apa picurând de sus, de pe stâncă, am ascultat sunetul apei cascadelor și m-am bucurat de acest mirific peisaj, am mulțumit în gând că nu am dat înapoi azi dimineață (din cauza vremii care se anunța ploioasă).
Tot aici se află și cea mai mare tiroliană (pe care am de gând să o încerc data viitoare). Are o lungime de peste doi kilometri și 20 și ceva de trasee atât pentru adulți, cât și pentru copii. Despre asta am să vă povestesc cu următoarea ocazie:).
”Umple-ți viața cu aventuri, nu cu lucruri. Trebuie să ai povești de împărtășit, nu obiecte de arătat”. Nu știu cine a spus-o, dar o gândesc întocmai :).
TU ai ajuns la Canionul 7 Scări? Cum a fost experiența?
Dragilor, dacă sunteți din Constanța și căutați un motiv bun să ieșiți din casă pentru…
Sâmbătă dimineața, la Tomis Hub din Constanța, ne-am adunat pentru a dezbate cartea „Lista” de…
Sâmbată dimineața, la Fract Restaurant din Brașov, ne-am reunit pentru a explora subiectul complex al…
În acest weekend cititorii din Bucuresti, Constanţa şi Braşov s-au reunit pentru a discuta despre…
STICLUȚA Mă găsesc privind spre valurile care se sparg și mă surprind pierdut în gânduri,…
Ce planuri ai vineri seară, pe 8 noiembrie? Vin cu o invitație către tine, să…